Olandezul Erik Jan de Vrijer, care va prelua din vară funcţia de negociator-şef al FMI pentru România, va avea misiunea de supraveghea rambursarea de către România a banilor pe care i-a împrumutat începând cu anul 2009. El îi va lua locul lui Jeffrey Franks, care a administrat cele două acorduri pe care le-a încheiat România după 2009.
Jeffrey Franks conduce de peste trei ani negocierile FMI cu România, iar misiunea de evaluare a Fondului, programată la sfârşitul acestei luni, urmează să fie şi ultima pentru el. Schimbarea lui Franks va coincide cu apropiata încheiere a mandatului lui Mihai Tănăsescu pe poziţia de reprezentant al României la FMI, funcţie pe care o deţine de circa cinci ani. Până acum România a plătit doar dobânzi aferente împrumutului record de aproape 20 mld. euro semnat cu FMI, Comisia Europeană (CE) şi Banca Mondială în urmă cu trei ani - cel mai mare împrumut din istoria României şi cât jumătate din bugetul ţării.
Prima plată a principalului către FMI va avea loc pe data de 6 august 2012 şi va fi în sumă de 546 de milioane de drepturi speciale de tragere (DST, "moneda" FMI), peste 600 mil. euro la cotaţia din prezent a DST.
Pe parcursul acestui an, România va trebui să ramburseze Fondului aproximativ 1,8 mld. euro. Din aceştia, Ministerul Finanţelor trebuie să dea înapoi 121 mil. euro FMI, iar BNR va trebui să plătească circa 1,4 mld. euro, diferenţa reprezentând dobânzi. Din împrumutul de la FMI, de aproximativ 12 mld. euro, la buget au ajuns doar circa 2 mld. euro, diferenţa intrând la rezerva BNR.
În schimb, sumele primite de la CE, de circa 5 mld. euro, au fost direcţionate doar către Finanţe. Banii împrumutaţi de la Comisia Europeană trebuie restituiţi de Finanţe începând cu anul 2015, prima rată fiind de 1,5 mld. euro.
Cea mai mare parte a împrumutului contractat în 2009 de la FMI se rambursează din rezervele valutare ale BNR, nu de la buget, astfel că nu ar trebui să existe constrângeri legate de rambursarea împrumutului, având în vedere că în martie 2012 rezervele valutare au ajuns la 34,6 mld. euro.
Franks dădea asigurări în anii trecuţi că România îşi va plăti fără probleme ratele din împrumutul primit de la FMI după finalizarea acordului, în condiţiile în care economia va înregistra creşteri consistente şi procesul de consolidare fiscală va continua. Aceste creşteri economice însă încă nu au venit. "România întotdeauna ne-a plătit. N-am avut până acum probleme şi nu cred că vom avea nici acum. Am avut probleme cu rambursarea banilor doar în cazul unor ţări din lumea a treia, cum a fost Somalia. Şi au existat unele întârzieri în cazul Iugoslaviei atunci când s-a divizat", spunea Franks.
Însă în celelalte acorduri România a împrumutat doar câteva sute de milioane de euro, maximum un miliard de la FMI şi nu 20 mld. euro.
Cum a colaborat Franks cu România
În 2011, Franks a bifat încheierea unui prim acord stand-by bazat pe uriaşul împrumut de aproape 20 mld. euro. Apoi a negociat semnarea unui nou acord, care nu a mai presupus până acum împrumuturi, fiind tratat drept un acord preventiv.
De-a lungul mandatului său, Franks a devenit o persoană extrem de importantă pentru România, fiind tratat cu mare atenţie atât de autorităţi cât şi de presă la fiecare vizită făcută la Bucureşti. De multe ori, Franks era cel care apărea în ipostaza de premier, respectiv de înalt oficial care transmite principalele mesaje legate de politica economică a României şi de ceea ce urmează să se întâmple, lăsându-l în umbră pe Emil Boc. De asemenea, el a făcut eforturi să citească în limba română concluziile de la finalul vizitelor trimestriale de evaluare a gradului de îndeplinire a ţintelor din acord.
Oficialul FMI s-a dovedit foarte înţelegător cu autorităţile şi în perioadele de criză politică, şi în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, acceptând să facă vizite extraordinare la Bucureşti sau să stabilească durata acestora în coordonare cu mişcări politice precum recenta înlocuire a lui Emil Boc cu Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de premier.
România nu este o ţară bogată şi nu-şi poate permite un sector public de tip Mercedes, ci unul de tip Dacia. Nu este nimic în neregulă cu Dacia, este un mijloc de transport bun, confortabil;
Companiile de stat sunt ca o minge uriaşă de plumb, care trage economia în jos. Companiile de stat trebuie să devină un motor de creştere, trebuie să stimuleze creşterea economică, nu să o tragă în jos. Referitor la ineficienţa companiilor de stat, nu s-au făcut progrese suficiente. Trebuie făcut mai mult;
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
