Anul 2022 s-a remarcat printr-o activitate intensă în ceea ce priveşte tranzacţiile de achiziţii de companii la nivel global, inclusiv în România, înregistrând atât mişcări strategice semnificative, cât şi o dinamică crescută în activităţile desfăşurate de fondurile de investiţii. Însă impactul economic post-pandemie, consecinţele economice ale războiului din Ucraina, precum şi criza energetică au redus considerabil avântul investitorilor în prima jumătate a acestui an, determinând astfel o scădere semnificativă a numărului şi a volumului tranzacţiilor. În schimb, această perioadă a înregistrat o creştere notabilă în operaţiunile interne de restructurare şi consolidare, cum ar fi fuziuni şi divizări, la nivelul companiilor din România. De exemplu, echipa departamentului de drept corporativ şi fuziuni şi achiziţii a Dentons România a coordonat, în paralel, 7 astfel de operaţiuni. Acestea reprezintă procese complexe de restructurare corporativă care au beneficiat şi de un cadru legislativ modificat prin Legea 265/2022.
Cadru general
Legea 265/2022 a adus o serie de modificări semnificative ce vizează (i) organizarea activităţii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (denumit în continuare „ONRCˮ), (ii) operaţiunile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990 („Legea societăţilorˮ), precum fuziunea sau divizarea, majorările de capital sau dizolvarea şi lichidarea societăţilor şi (iii) OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.
La o primă analiză, Legea 265/2022 pare să simplifice procesul de colaborare cu Registrul Comerţului prin digitalizarea serviciilor oferite şi asigurarea unui cadru confortabil pentru cei interesaţi să înceapă o afacere în România sau să îşi reorganizeze activitatea societăţilor într-un mod facil, evitând astfel îndeplinirea a numeroase formalităţi de natură să îngreuneze întregul proces.
Odată cu noile modificări, anumite aspecte prin care s-a încercat simplificarea procedurii de lucru în relaţia cu Registrul Comerţului rămân în continuare neclare dată fiind lipsa normelor metodologice de punere în aplicare a Legii 265/2022 care ar trebui să reglementeze o procedură clară şi previzibilă de soluţionare a unor astfel de operaţiuni.
În prezentul articol ne propunem să analizăm principalele modificări aduse de Legea 265/2022 asupra operaţiunilor de fuziune/divizare, precum şi impactul practic pe care acestea îl au în procesul de soluţionare a acestor operaţiuni, respectiv implementarea acestora.
1. Extinderea competenţei registratorului ONRC asupra soluţionării operaţiunilor de fuziune/divizare
Noile modificări vizează a doua etapă a operaţiunii de fuziune/divizare care nu se mai desfăşoară în faţa instanţei judecătoreşti, fiind dată în competenţa registratorului ONRC. Cu toate acestea, se păstrează competenţa instanţei judecătoreşti în cazul formulării unei opoziţii la fuziune sau pentru declararea nulităţii fuziunii.
Ca urmare a modificărilor privind competenţa de soluţionare a acestor operaţiuni, actul modificator al actului constitutiv al societăţii absorbante/divizate se va înregistra la Registrul Comerţului în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea, urmând a se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii, fără viza judecătorului delegat.
Din corelările relevante din Legea societăţilor nr. 31/1990 efectuate odată cu intrarea în vigoare a Legii 265/2022, observăm că acest aspect este reglementat doar în capitolul al III-lea din Legea societăţilor care tratează fuziunea transfrontalieră, neexistând o prevedere expresă în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare aplicabilă fuziunilor şi divizărilor interne, astfel cum acestea sunt reglementate în capitolul al II-lea din Legea societăţilor, intitulat „Fuziunea şi divizarea societăţilorˮ.
Rămâne de văzut dacă revenirea la mecanismul soluţionării operaţiunilor de fuziune/divizare de către registratorul de Registrul Comerţului este, în practică, de natură a simplifica cu adevărat, ori în caz contrar, a îngreuna această procedură.
La o primă vedere, extinderea competenţei registratorului ONRC pare să fie o soluţie eficientă care asigură rapiditatea implementării unor astfel de operaţiuni, faţă de procedura anterioară care presupunea transmiterea dosarului de la Registrul Comerţului la instanţă, fixarea termenelor de judecată, redactarea hotărârii instanţei de judecată şi alte formalităţi aferente din practica instanţelor de judecată.
Cu toate acestea, punerea în practică a noii reglementări a început să comporte discuţii practice, având în vedere lipsa unei proceduri clare sub aspectul unor cerinţe specifice ale registratorului, care pot apărea de la caz la caz, neexistând previzibilitate asupra desfăşurării acestor operaţiuni, ori nici intenţia de a se crea o practică unitară pe care societăţile să o acceseze încă din fazele premergătoare unui proiect de fuziune/divizare. Spre exemplu, verificarea legalităţii fuziunii/divizării de către registrator implică, de la caz la caz, verificarea mecanismelor de implicare şi gestionare a salariaţilor în activitatea societăţii absorbante/divizate. Acesta este un argument în plus pentru care considerăm că atenţia societăţilor în organizarea unui proiect de fuziune/divizare trebuie să fie concentrată pe nişte cerinţe care să fie furnizate în mod transparent.
Până în acest moment, singura variantă de care au beneficiat societăţile care au demarat operaţiuni de fuziune/divizare a fost ca acestea să acceseze informaţiile disponibile pe platforma ONRC şi să urmeze indicaţiile registratorului de la termenele de soluţionare aferente etapelor I şi II ale operaţiunilor în cauză.
Intenţia legiuitorului de a accelera procedura de soluţionare este clară, mai ales că termenele de soluţionare pe care le fixează Registrul Comerţului sunt aceleaşi care se acordă cererilor comune.
Totuşi, chiar dacă recunoaştem beneficiul adus societăţilor implicate în aceste operaţiuni prin simplificarea procedurii de soluţionare, considerăm că normele metodologice de punere în aplicare a Legii 265/2022 încă reprezintă o necesitate la acest moment, cu atât mai mult cu cât discutăm despre operaţiuni complexe pe care societăţile le accesează în principal din motive economice pentru a-şi consolida sau restructura poziţia pe piaţa din România.
Lacunele existente la acest moment în legislaţie pot deveni îngrijorătoare pentru societăţi, prin urmare ne dorim ca această modificare legislativă care promite eficienţă şi rapiditate să nu fie doar o aparenţă de natură a perturba planurile de reorganizare ale societăţilor implicate. În consecinţă, o practică unitară a Registrului Comerţului, precum şi o trasare clară a cerinţelor registratorilor în astfel de operaţiuni, ar oferi confort societăţilor participante la acest operaţiuni şi nu numai.
2. Publicarea proiectul de fuziune/divizare vizat de registratorul de Registrul Comerţului în Buletinul electronic al Registrului Comerţului (denumit în continuare ,,BERC”)
O altă completare adusă de Legea 265/2022 presupune publicarea în BERC a proiectului de fuziune/divizare vizat de registrator, prin grija personalului Registrului Comerţului, în cazul în care societăţile implicate în fuziune/divizare optează pentru efectuarea publicităţii pe propria pagină web.
BERC funcţionează ca o platformă electronică centrală prin care se efectuează publicitatea actelor emise de Registrul Comerţului, astfel că pot fi obţinute copii electronice ale încheierilor/ rezoluţiilor emise din dosarele depuse pentru o societate prin deţinerea unui cont în acest sens. Cu siguranţă această platformă este binevenită, fiind un instrument care facilitează accesul la diverse informaţii privind societăţile.
Utilitatea BERC este evidentă atunci când vorbim de accesarea rapidă a unor informaţii, însă întrebarea care se pune este cât de sigură din punct de vedere funcţional este o astfel de platformă în contextul publicării unui proiect de fuziune/divizare? În această situaţie, conform prevederilor Legii societăţilor singura obligaţie a societăţilor este de a publica proiectul de fuziune/divizare doar pe propriile pagini web, publicitatea prin BERC fiind în sarcina personalului aparţinând Registrului Comerţului. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea problemele întâmpinate în practică cauzate de diverse erori în ceea ce priveşte accesarea platformei, societăţile fiind aşadar lipsite de posibilitatea de a se asigura că proiectul de fuziune/divizare a fost publicat în integralitate şi că afişarea a fost continuă şi neîntreruptă pentru întreaga perioadă legală de publicare de cel puţin o lună înaintea adunării generale extraordinare care urmează să decidă cu privire la fuziune/divizare.
Având în vedere situaţia actuală, pentru a preîntâmpina situaţiile în care, deşi societăţile au publicat proiectul de fuziune/divizare pe propriile pagini web şi în acord cu prevederile legale, să se fi omis publicarea în BERC de către personalul Registrului Comerţului sau aceasta să nu satisfacă rigorile din Legea societăţilor, recomandat este ca urmărirea publicării în BERC a proiectului de fuziune/divizare să se facă regulat de către societăţi, pentru ca acestea să nu ajungă în situaţia de a aştepta o nouă perioadă de publicare a proiectului de fuziune/divizare ca urmare a diverselor omisiuni/erori tehnice ale platformei.
Deşi referinţele către BERC din Legea 265/2022 sunt tratate strict cu privire la fuziunea transfrontalieră, pare că Registrul Comerţului a instituit această practică inclusiv în cazul unor astfel de operaţiuni lipsite de caracter transfrontalier, motiv pentru care considerăm oportun a aborda acest subiect de interes din perspectiva societăţilor care se află în cursul acestor operaţiuni.
3. Data efectivă a operaţiunilor de fuziune/divizare
Legea 265/2022 modifică de asemenea dispoziţiile Legii societăţilor privind data la care fuziunea/divizarea îşi va produce efectele. Inclusiv această modificare este tratată strict în capitolul al III-lea ,,Fuziunea transfrontalieră” din Legea societăţilor.
Potrivit noilor prevederi, data fuziunii transfrontaliere va fi cea a înregistrării la Registrul Comerţului a actului modificator al actului constitutiv şi controlul registratorului, cu excepţia cazului în care, prin acordul părţilor, se stipulează că operaţiunea va produce efecte la o altă dată. Această dată nu poate fi însă (i) ulterioară încheierii exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante sau al societăţilor beneficiare, (ii) anterioară încheierii ultimului exerciţiu financiar încheiat al societăţii sau societăţilor care îşi transferă patrimoniul, (iii) ulterioară controlului registratorului de Registrul Comerţului (potrivit noilor completări aduse de Legea 265/2022).
Această reglementare este de natură să creeze confuzii în practică având în vedere că în capitolul al II-lea, intitulat ,,Fuziunea şi divizarea societăţilor”, nu se prevede imposibilitatea ca data efectivă a fuziunii/divizării aleasă de părţi să fie ulterioară controlului registratorului.
Analizând prezentele norme care sunt de strică interpretare şi aplicare, părţile ar trebui sa aibă libertatea de a alege orice dată pe care o consideră oportună activităţii societăţilor participante la fuziune/divizare, ţinând cont doar de cele două limitări existente prevăzute în capitolul privind fuziunile şi divizările interne, şi anume, ca data efectivă să nu fie (i) ulterioară încheierii exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante sau al societăţilor beneficiare, şi nici (ii) anterioară încheierii ultimului exerciţiu financiar încheiat al societăţii sau societăţilor care îşi transferă patrimoniul.
Ce se întâmplă, însă, în cazul în care părţile acţionează în sensul prevederilor aplicabile operaţiunilor de fuziune/divizare interne şi aleg o dată care este ulterioară controlului registratorului de Registrul Comerţului având justificarea legală ca această limitare se aplică strict fuziunii transfrontaliere?
La momentul actual nu există un temei legal în baza căruia registratorul de Registrul Comerţului ar putea să pronunţe o soluţie nefavorabilă părţilor din acest considerent. Cu toate acestea, nu putem miza în totalitate pe această interpretare în lipsa unei reglementări clare în materie şi neştiind în ce măsură este înţeleasă din perspectivă internă competenţa registratorului.
De asemenea, o atenţie sporită trebuie acordată faptului că odată cu modificările aduse Legii 265/2022 nu se mai acordă un al doilea termen de amânare în vederea soluţionării dosarului, părţile având la dispoziţie doar un termen de 15 zile în care să răspundă solicitărilor de completare a dosarului.
Astfel, şi în acest caz, rămâne incertă modalitatea în care societăţile ar trebui să acţioneze, un motiv în plus pentru care reiterăm ideea că astfel de proceduri complexe necesită o procedură de lucru transparentă, care să asigure părţilor implicate claritate în privinţa paşilor care trebuie urmaţi pentru implementarea operaţiunilor dorite.
Necesitatea semnalării acestor modificări, precum şi urmărirea practicii Registrul Comerţului devine aşadar dezirabilă în contextul actual, mai ales în cazul societăţilor care, la acest moment, se află în cursul acestor operaţiuni.
Având în vedere cele expuse, sperăm ca beneficiul adus societăţilor prin Legea 265/2022 să fie confirmat de o practică unitară şi transparentă a Registrului Comerţului, prin care procedurile de soluţionare şi implementare să urmeze un curs firesc, fără inconveniente de ordin administrativ sau logistic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
