Cei care au astăzi 18 ani probabil că nu-şi imaginează cum arăta România în anul 1998, după opt ani de tranziţie amânată. Teama de a deschide economia spre exterior şi de a trece la alte modele a dominat spaţiul public în primul deceniu de după Revoluţie. Puţini erau cei care pariau că România poate privi înainte, şi nu oricum, ci într-un stil mare.
Printre acei puţini, o instituţie de presă numită Ziarul Financiar. Privită la început ca o lebădă neagră printre titanii presei din acea perioadă - Adevărul, România Liberă, Evenimentul Zilei - publicaţia lansată pe hârtie roz ieşea complet din tiparul perioadei respective. Focusul pe ştirile externe şi de business, când hărmălaia politică era la apogeu şi guvernul CDR era supus constant unor aprigi critici, părea din altă lume.
De asemenea, designul complet diferit faţă de ceea ce era pe piaţă - titlul din 4-5 cuvinte cu litere mari, layout sec, matricial, stilistica frazelor din articole cu propoziţii căzând una după alta ca gloanţele unei mitraliere dădeau nota distinctă a ziarului.
În toamna anului 1998, puţini jurnalişti cu experienţă în business din acea perioadă au crezut în proiect, care a fost lansat de doi jurnalişti de la Financial Times împreună cu o echipă de tineri absolvenţi de Litere, ASE şi Jurnalism.
Secţia politică includea oameni cu mai multă experienţă, astfel încât în primele luni şi chiar şi în primii ani subiectele de business şi-au făcut loc greu în faţă, deşi ziarul era orientat spre afaceri. A urmat o lungă perioadă de căutări şi de desenat diverse formule. În 2000, ziarul ajunsese să aibă chiar o pagină zilnică de sport şi cinci suplimente săptămânale de diverse profiluri.
Ziarul Financiar a adus pe piaţă oamenii despre care nu se vorbea până atunci în nicio publicaţie: antreprenorii români.
După primii ani de căutări, ca să pui mâna pe o tranzacţie de 10 mil. euro sau să scrii despre un fond care are disponibil de investiţiii 40 mil. euro era o lovitură.
În Bucureşti era o singură clădire nouă de birouri, World Trade Center, şi când spuneai business, spuneai de cele mai multe ori buticari, mici comercianţi.
Dar de la mici magazine din anii ’90 au ajuns astăzi la sute de milioane de euro afaceri şi Cris-Tim, şi Mobexpert sau, cum este cazul lui Dragoş Petrescu, care deţine reţeaua de restaurante City Grill, de la un simplu chioşc de ziare din Piaţa Amzei.
Din 2004, o dată cu apariţia anuarelor Cei mai mari jucători din economie, Who’s who in business- 1.000 cei mai importanţi oameni de business din România, ZF Top Tranzacţii şi Top 100 cele mai valoroase companii, căutarea de informaţii a devenit mult mai structurată.
Ani la rând, Ziarul Financiar „a arat“ mediul de business pentru a scoate la lumină cele mai mari companii, cei mai mari investitori, cei mai dinamici antreprenori, cele mai flămânde fonduri de investiţii.
Astăzi, ZF este o platformă de business intelligence. Pe lângă ziarul print, roiesc zf.ro, zf mobile, anuarele şi suplimentele, ZF Live, conferinţele ZF, ZF Corporate.
ZF Corporate este astăzi cel mai puternic instrument de business intelligence din România, unde informaţiile despre oameni, companii şi pieţe sunt împrospătate permanent, astfel încât deciziile de business să fie luate într-un mod informat şi cât mai rapid.
Dar Ziarul Financiar este mai mult decât un ziar sau o platformă de business intelligence. Este de fapt un prieten al omului de business înconjurat tot timpul de oameni care vor ceva de la el, care caută să-l convingă de justeţea unei propuneri sau de necesitatea unei investiţii.
Cineva care îi oferă încredere, o sursă neutră, care-i certifică planurile sau, de ce nu, neliniştile.
Astăzi, când lumea a ajuns să fie condusă de la Washington de un antreprenor, oricât ar fi el de criticat, se arată că oamenii îşi dau viitorul pe mâna celor care fac.
Balansarea ideologiei spre non-ideologie, spre gândirea care are ca scop transformarea fizică a realităţii înconjurătoare, este un semn că oamenii se întorc inconştient la forţele materialismului.
Ziarul Financiar este despre afaceri şi a schimba lumea. Aceasta este misiunea sa şi oamenii care cred în puterea lor de a face îşi vor găsi mereu în el un interlocutor.
