Duminica seara, venind parca sa prefateze dezbaterea publica pe teme economice din saptamana ce avea sa urmeze, doua cifre despartite de o virgula au inundat ecranele televizoarelor. Suma (4,5 mld. euro) ce a atras imediat atentia comentatorilor si analistilor, care s-au si repezit s-o disece si, mai ales, s-o interpreteze, "a rasarit" dintr-un raport al Bancii Mondiale, dat publicitatii duminica.
Potrivit amintitului raport, Banca Nationala "a intervenit in piata la vedere cu 4,5 miliarde de euro, din octombrie anul trecut si pana in prezent, pentru a diminua volatilitatea cursului de schimb". Informatia a fost preluata imediat si intoarsa pe toate partile. La ce s-a ajuns? La confirmarea proverbului cu buturuga mica. Pentru ca un raport amplu, dezvoltat in 90 de pagini, care face o analiza detaliata a economiei romanesti, a fost pus in umbra de o adnotare ce cuprinde mai putin de un sfert de pagina, si care, de fapt, nu avea ce sa caute in acest raport.
Nenumarate aspecte din cuprinsul raportului, omise in dezbaterea publica, merita totusi sa fie cunoscute. Le voi sublinia, pe puncte, pe cele mai relevante.
1) Analiza tabloului privind starea sociala in Romania este demna de interes. Raportul evidentiaza reducerea considerabila a saraciei severe de la 35,9 in 2000 la 5,7 la suta in 2008. Estimarea pentru 2009 fiind insa in usoara crestere: 7,4 la suta. Evident, progresul fata de inceputul deceniului ramane remarcabil.
2) Sunt analizate, de asemenea, stradaniile Bancii Nationale, in perioada 2003-2008, pentru reducerea presiunilor inflationiste. Politica monetara fiind apreciata pentru caracterul ei restrictiv intr-un context complicat de intrari masive de capital. Sunt notate bine cresterile dobanzii de politica monetara, alaturi de majorarile ratei rezervelor minime obligatorii si de restrictivitatea sporita a normelor prudentiale. Desi analiza e in general corecta, voi nota ca raportul nu mentioneaza nici consolidarea dezinflatiei si nici etapele in care, in consecinta, BNR a redus dobanda de politica monetara.
3) Autorii raportului opineaza ca masurile initiate de BNR au condus la scaderea vitezei de crestere a creditului acordat populatiei, dar ca, totusi, presiunile exercitate de politica fiscala si de intrarile de capital au determinat depasirea tintelor de inflatie in 2007 si 2008. Ma vad nevoit sa intervin si la acest punct, subliniind ca afirmatia privind cauzele depasirii tintelor de inflatie este doar partial corecta; de fapt, reaprinderea inflatiei s-a produs in principal ca efect al turbulentelor financiare incepute in vara lui 2007, ce au dus la deprecierea monedei; si, in acelasi timp, din cauza socului cresterii preturilor la alimente pe pietele internationale.
4) Raportul mai semnaleaza ca, la debutul crizei financiare mondiale, sistemul bancar romanesc era bine capitalizat si dispunea de rezerve de lichiditate substantiale.
5) Este de remarcat, totodata, un comentariu favorabil la adresa masurilor de consolidare fiscala si reforma a sectorului public, asumate de Guvern in acordul semnat cu FMI, cu BM si cu alte institutii financiare internationale.
Repet: analiza acestor aspecte macroeconomice, dezvoltata pe 90 de pagini, a palit in fata socului produs de o suma: 4,5 miliarde de euro, despre care autorii raportului spun ca ar reprezenta interventiile BNR pe piata valutara. Faptul merita un comentariu. Mai intai, e greu de inteles ce anume a determinat inserarea unui aspect asupra caruia Banca Nationala nu face de regula comentarii publice. Nu dintr-un exces de secretomanie, ci pentru ca astfel de informatii pot sa influenteze dramatic piata valutara. De altfel, nici nu stiu de unde au luat expertii care au intocmit raportul aceasta suma: 4,5 miliarde de euro. Un lucru e sigur, ca nu au primit-o de la BNR pe cale oficiala. Si nici nu exista vreo certitudine ca suma ar fi corecta. Apoi, autorii raportului au neglijat un fapt esential intr-o astfel de analiza. Si anume sa mentioneze daca suma de 4,5 miliarde de euro exprima o valoare bruta sau o valoare neta. Fiindca e una sa te referi la diferenta dintre vanzarile si cumpararile de valuta si alta sa aduni numai sumele in valuta vandute pentru a sustine leul, trecand insa sub tacere cumpararile de valuta. Voi exemplifica. In toamna lui 2008, intr-una din rarele comentarii privind interventiile BNR pe piata valutara, guvernatorul Mugur Isarescu a subliniat: " Am vandut cateva sute de milioane de euro si am cumparat alte cateva sute de milioane". Ambele sume au fost semnificative. Diferenta dintre ele, suma neta deci, e insa nesemnificativa. Iata, asadar, ca a inscrie o suma intr-un raport, fara a nota daca e bruta sau neta, inseamna a ramane cu analiza la jumatate.
De ce fac aceste comentarii? Dintr-un singur motiv. Acela ca, desi raportorii Bancii Mondiale s-au ferit de adjective, folosind exprimari reci, au prilejuit totusi, fara sa vrea, interpretari mai putin reci. Chiar fierbinti. In speta, s-a comentat ca BNR "a cheltuit" sau "a dislocat" o suma echivalenta cu prima transa de imprumut de la FMI pentru a evita "prabusirea leului". Astfel de interpretari pot sa deruteze si economia reala, si populatia. Mai ales ca Banca Nationala nici nu "cheltuieste" si nici nu "disloca" sume din rezerva, ci doar schimba valuta pe lei sau lei pe valuta. Iar leul nu a fost si nu este in pericol sa se prabuseasca. Si atunci, la ce folosesc astfel de socuri intr-o vreme in care, si fara ele, dezbaterea publica e tot mai inflamata?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
