De 14 ani, de când în fiecare zi de miercuri sunt prezent cu un comentariu în acest colţ de pagină, s-a întâmplat – rar, dar s-a întâmplat – să şi greşesc. De fiecare dată însă, în comentariul următor, am reparat greşeala.
O greşeală a apărut şi în analiza intitulată „Rotaţia creierelor în BNR“, publicată miercurea trecută. A observat-o o colegă. Desigur, îi mulţumesc. Referindu-mă la faptul că, în România, membrii Consiliului de Administraţie al BNR, inclusiv guvernatorul, au mandate pentru 5 ani, dar nelimitate, notam că „n-ar fi exclus, în viitor, să intervină o limitare a numărului de mandate“. Am greşit însă adăugând că, deocamdată, „în general, la băncile centrale, mandatele nu sunt limitate“.
Sintagma „în general“ cere, de obicei, contrapartida „în special“. Dacă, bineînţeles, excepţiile sunt notabile. În acest caz, sunt într-adevăr notabile, lista excepţiilor deschizându-se cu Fed, banca centrală a Statelor Unite.
În America, membrii consiliului au un singur mandat, de 14 ani. Preşedintele şi vicepreşedintele, cu mandate de 4 ani, pot fi numiţi şi re-numiţi de către preşedintele SUA de mai multe ori, fără a fi depăşită însă limita de 14 ani. În Rusia, limita e de 15 ani, guvernatorul putând primi trei mandate consecutive de câte 5 ani. În India, mandatul este de 5 ani, iar numărul de mandate se limitează la două. În Marea Britanie guvernatorul are dreptul la un singur mandat de 8 ani, iar viceguvernatorii la două mandate de câte 5 ani. În Franţa guvernatorul şi viceguvernatorii au dreptul la două mandate de câte 6 ani. Limitări sunt şi în Cehia, Polonia, Ungaria.
Lotul cel mai numeros, dominant, este însă acela al ţărilor în care guvernatorii, viceguvernatorii şi ceilalţi membri ai consiliilor din băncile centrale au mandate nelimitate. Ca în România. Dintre ţările cu sisteme financiare puternice, mandate nelimitate sunt în China, Japonia, Germania, Canada, Turcia, Austria, Belgia, Luxemburg. Dar şi în ţări cum sunt Bulgaria, Cipru, Malta, Slovenia, Letonia, Croaţia. Dezbaterea despre mandate, cu număr nelimitat sau limitat, a început şi va continua. Vom vedea care dintre curente va fi câştigător.
Dezbaterea este însă mult mai cuprinzătoare. O altă temă în dispută este aceea privind asigurarea continuităţii câştigurilor de competenţă şi de experienţă de la un consiliu care îşi încheie mandatul la altul care şi-l începe. Pericolul cel mai mare fiind acela că, într-o anumită conjunctură politică dintr-o ţară sau alta, nu este exclusă împrejurarea, mai ales în situaţia unor mandate limitate, ca într-un nou consiliu să fie reînnoite toate mandatele. Sau cele mai multe dintre ele. Poate fi exclus acest pericol? Experienţa multor ţări arată că da! Soluţia fiind eşalonarea mandatelor. Formula cea mai eficientă mi se pare a fi aceea de la Banca Marii Britanii: guvernatorul are un mandat de 8 ani, în timp ce mandatele celor trei viceguvernatori sunt de 5 ani, iar ale membrilor neexecutivi ai consiliului de 4 ani. Formule asemănătoare, cu diferenţe privind numărul de ani cuprinşi într-un mandat, întâlnim şi în Italia, în Finlanda, în Estonia, în Belgia. Sau în Suedia, unde câte un membru al Comitetului Executiv (forul de conducere al băncii centrale) este ales ori reales în fiecare an. Eşalonarea mandatelor a fost legiferată şi în Bulgaria, unde guvernatorul este ales pentru 6 ani, un viceguvernator tot pentru 6 ani, al doilea pentru 4 ani şi al treilea pentru 2 ani, în timp ce membrii neexecutivi sunt aleşi unul pentru un an, altul pentru 3 ani şi un al treilea pentru 5 ani. Eşalonarea mandatelor asigură, în toate împrejurările, o combinaţie eficientă de „sânge proaspăt“ şi de experienţă.
Legea noastră nu are prevederi referitoare la eşalonarea mandatelor. Dar, la fiecare schimbare de ştafetă, în Consiliul de Administraţie al BNR, trei sau patru dintre cele nouă mandate au fost reînnoite. Dezbaterea pe această temă continuă în toată lumea şi nu este exclus ca, în anii viitori, să fim martorii unor înnoiri ale legislaţiei în numeroase ţări.
