Acum, la inceput de an, piata valutara e agitata. Dar si mai agitata e piata comentariilor si analizelor legate de piata valutara. Exista nervi, se tes intrigi, se spun povesti, toate pe fondul unor miscari ale cursului leu-euro despre care e prea devreme sa desprindem vreo concluzie. Se fac auzite si voci care jura ca leul se prabuseste.
N-am auzit insa comentarii care sa observe ca piata se mentine operativa, fluida, transparenta. Desi agitatia din aceste zile face si mai evidente toate aceste trasaturi. Bancile isi etaleaza loialitatea si corectitudinea; cele ce au cotat un curs si-l onoreaza, cele care au declarat o operatiune o fac in timp rezonabil. Mai cu seama, este respectata cu strictete data tranzactiei valutare, in baza adevarului ca timpul inseamna bani si ca, in lumea moderna, in operatiunile interbancare sau intre banci si clientii lor conteaza nu numai ziua tranzactiei, ci si ora sau chiar clipa. Pentru ca un curs cotat la o anumita ora sa fie valabil la ora anuntata si nu mai tarziu, cand realitatea pietei se poate schimba. La urma-urmei, banii trebuie sa lucreze. Fara indoiala ca sunt si pierderi, expuneri riscante, credite scumpe. Dar sistemul nostru bancar, in general, functioneaza bine, iar rata increderii este in crestere. Mai ales, este in crestere rata increderii in piata valutara, care a promovat inca un examen edificator. Incet-incet ne apropiem de zona euro nu numai prin reglementari, ci si prin functionalitate.
Iata datele. Ele arata ca orologiul pietei valutare functioneaza bine: inregistreaza si reda cu precizie ora exacta. Incotro merge cursul? Asta e alta problema.
Zvonurile au reaparut imediat ce leul a fluctuat si in jos. S-a spus: "Piata valutara da ceasul inapoi". In sensul ca leul s-ar intoarce la valori de acum doi ani. Si in jurul acestui subiect s-au reaprins vechi dispute. Numai ca nu a fost dat inapoi niciun ceas. Nu ne intoarcem nici in 2005, cand rata de schimb leu-euro a spart plafonul de 3,7 si nici in 2004, cand plafonul maxim a fost de 4,1. Din noua zile bancare, cate au trecut din acest an, numai in una singura a fost spart plafonul de 3,7. Merita atata agitatie, mai ales ca in ziua urmatoare (marti 15 ianuarie) cursul a revenit la cota de 3,6?
Deprecierea leului, pe piata valutara, a starnit si o intrebare: oare nu cumva rata de schimb leu-euro suporta o corectie impusa de excesele din economie? Mai precis: nu cumva s-a deschis supapa prin care este evacuat aburul sub presiune ce s-a adunat treptat in 2007? Referirile au in vedere, cu deosebire, acele presiuni legate de cresterile salariale neacoperite cu productivitate si cu eficienta. Sigur,
intr-o economie in care marile mize nu sunt productivitatea, competitivitatea si eficienta, deprecierea monedei nationale poate juca un rol compensator. Repet insa: e prea devreme sa tragem concluzii.
Sa recapitulam: cresterea economica merge mai departe, chiar daca si-a incetinit ritmul; dezinflatia isi continua cursul, chiar daca rata pe 2007 s-a situat in afara coridorului de 4 la suta plus/minus un punct procentual; somajul scade. Din nefericire insa, acesti indicatori relativ rezonabili sunt insotiti de un deficit extern mare, de salarii rupte de productivitate, de companii in care mai intalnim inca lipsa de eficienta si indisciplina financiara. Cand astfel de necazuri persista, cursul se poate lasa influentat de ele. Dar pe timp indelungat. Si suportand corectii in sus si in jos, dupa cum se schimba indicatorii din economie.
De la o zi la alta insa, chiar de la o luna la alta, cursul leului, pe piata valutara, reflecta raportul cerere-oferta. Si chiar daca noi suntem intr-o anumita realitate de care nu putem sa facem abstractie - in sensul ca climatul inflationist persista, iar banca centrala
s-a vazut obligata sa urce rata dobanzii de politica monetara - raportul dintre cantitatea de valuta si cererea acoperita cu lei ramane dominant. Sigur, mai sunt si presiunile speculative. Numai ca, luate ca fapte economice, aceste speculatii nu au de ce sa ne sperie. Dimpotriva, ele pot fi semne bune. Dovezi ca la noi capitalul circula in libertate, ca piata e deja in stare sa fabrice anticorpi pentru a se apara de toxinele ce pot fi produse de banii care dorm, grabind punerea lor in circulatie; in acelasi timp, ne ofera garantia ca macar pe un segment al ansamblului economiei noastre piata functioneaza.
Fara indoiala ca a actionat si o unda de soc, care isi are radacinile in criza pietelor financiare internationale. Ceea ce merita sa fie retinut este faptul ca pe piata interbancara, pentru foarte multi jucatori, aceasta unda de soc a fost o mana cereasca. Ei s-au vazut chiar tentati sa strige: "Asta-i muzica ce ne place !" Si s-au repezit sa pluseze pe euro. Este evident ca razboiul psihologic de pe piata valutara intuneca multe judecati.
Adevarul este ca numerosi jucatori de pe piata au acumulat valuta, avand in cap ideea ca leul va continua sa se deprecieze. Si nu inteleg un lucru elementar: ca e de ajuns sa se uite la rata dobanzii de politica monetara si sa vada ca in cursa care se desfasoara pe aceasta piata e mai avantajos sa ai lei. Sigur, nu poate fi neglijata socoteala importatorilor, care au nevoie de euro ca sa-si aduca marfa in tara. Si nu poate fi neglijata nici socoteala exportatorilor, care aduc euro si au nevoie de mai multi lei. Si nici socoteala speculantilor. Dar toti se confrunta pe piata si jocul pietei e decisiv.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
