Scepticii vad in campania de deconspirare a turnatorilor la Securitate o imensa diversiune. Ce rost mai are, dupa 16 ani, sa aflam aceste lucruri urate? In realitate, avem de-a face cu un alt show mediatic, menit sa faca uitate problemele noastre urgente. CNSAS nu ar fi, in acest caz, mai mult decat un instrument politic in mana actualei puteri. Altfel spus: nici o sansa sa aflam adevarul si, oricum, chestiunea nu ne mai intereseaza.
In primul rand, teoria de mai sus ar putea fi ea insasi o diversiune. Mesajul este: ar fi bine sa inchidem subiectul. Cui ar sluji un asemenea punct de vedere este usor de ghicit. In al doilea rand, chiar diversiune mediatica fiind, campania impotriva turnatorilor are o importanta fundamentala pentru societate si va avea efecte pe termen lung.
Dupa cum se stie, politicienii nu sunt foarte responsabili de actiunile pe care le intreprind. Adesea, luati de valul istoriei, li se intampla ca nu stiu de ce fac un lucru sau altul. Asa este si cu deconspirarea: nu conteaza ce urmaresc ei, ci care va fi efectul real. Or, efectul real va fi o diminuare a cruzimii.
Intr-o societate normala, o institutie ca CNSAS nu ar trebui sa existe. In democratie, moralitatea este o chestiune mai degraba privata; indivizii au libertatea de a decide in ceea ce-i priveste, conditia fiind de a nu interfera cu libertatea celorlalti (de a nu atenta la normele minimale ale binelui public). Ce e bine si ce e rau: asta o stabileste fiecare, la el acasa. In ce priveste viata sociala, pentru raul cauzat celuilalt exista oprobriu public si, la limita, tribunale. Dar este cu totul nefiresc sa infiintezi o institutie cu atributii in domeniul moral.
CNSAS exista, insa, ca inca o dovada ca nu traim intr-o societate normala. Exista, pentru ca in perioada comunista s-a petrecut un lucru extrem de grav, despre care nu stim decat din auzite si nu putem afla decat daca infiintam o institutie care sa ne informeze. Lucrul extrem de grav care s-a petrecut este interferarea nepedepsita cu libertatea celuilalt, cruzimea nepedepsita. A turna la Securitate a fost un lucru rau, o forma de cruzime. In urma unei delatiuni, de pilda, vietile unor persoane nevinovate au fost distruse. Delatorul, in schimb, a fost promovat de sistem, cruzimea fiind institutionalizata. A fost promovat atunci si a fost promovat dupa aceea, caci, ramanand nepedepsit, a putut beneficia de ascendentul detinut ca urmare a comiterii unui rau.
Fara indoiala ca aceste persoane ar fi trebuit sa intre sub incidenta legilor. Lucrul nu este posibil acum si, in cele mai multe cazuri, raul nu mai poate fi indreptat. Ceea ce se poate face, insa, este de a deconspira cat este posibil persoanele care au facut rau (ele nu merita ascendentul pe care il detin, ci retragerea vinovata) si de a avertiza asupra faptului ca, de acum inainte, cruzimea nu va ramane nepedepsita.
Fa rau, daca vrei sa traiesti bine: acest tip de morala este cel mai periculos lucru pentru societate, pentru ca o intoarce la conditia ei naturala, in care homo homini lupus est. Or, CNSAS reintroduce (cu toate dificultatile inerente, intre care mediatizarea excesiva si diversionista sau luarea unor decizii eronate) in cadrul societatii ideea compensatiei morale, aceasta fiind premisa restabilirii increderii in sistem.
Nu a fost subliniata indeajuns importanta transferului de arhive de la serviciile de informatii catre CNSAS, fapt petrecut in mai multe randuri in ultimii doi ani. O mare parte din "muschii" serviciilor se afla acum pe "scheletul" CNSAS. Potentialul de santaj al acestora va scadea corespunzator, pentru viitor serviciile fiind obligate sa-si dovedeasca puterea in prim rand prin profesionalism si eficienta. Transferul dosarelor este de altfel o conditie necesara a reformarii serviciilor, a desprinderii lor definitive de trecut, dar, cel mai important: dovada ca institutia cruzimii se preda.
Arthur Suciu este analist politic in cadrul Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
