Ma intreb ce-or fi spunand votantii lui Traian Basescu dupa intelegerea, pe care acesta era gata-gata sa o si puna in aplicare, cu Mircea Geoana de la PSD? Oare ce au zis - in gand - atatia onorabili reprezentanti ai societatii civile, vajnici luptatori impotriva partidului-stat si omagiatori ai marelui Traian? Mai era putin si cel care a condamnat comunismul intra la negocieri "pe ministere" cu tovarasul Iliescu Ion. Ca PD a decis sa voteze motiunea, indiferent de injuraturile la adresa fostilor sai ministri, scrise in ea, este pana la urma de inteles. Nu-i frumos, dar putea sa fie sanatos. Democratii jurasera electoratului ca vor face orice pentru a-i lua scaunul lui Tariceanu. Ei bine, s-au tinut de cuvant. Partea mai putin acceptabila si mai trista, pentru PD, este implicarea, dincolo de marginile admise ale gandirii (undeva foarte aproape de zonele intunecate ale obsesiei), dincolo de Constitutie si, daca asta mai conteaza, dincolo de statutul PD, a super-locomotivei lor electorale. Ce-or fi zis Boc si Videanu si mai ales Blaga vazand ca seful lor tot ii baga si ii scoate de la guvernare, increzator pana la absurd in autenticitatea si legitimitatea propriilor hachite? Ce-or fi zis cand presedintele independent politic incheia aliante electorale in secret si in numele lor? Pereat PD, numai sa fie schimbat Tariceanu: o asemenea judecata, care face o apa si-un pamant dintr-un partid atat de credincios si de fidel, dintr-o formatiune al carei ascetism (un cuvant care denumeste disciplina de partid) este indiscutabil, o atare judecata nu este oare o dovada de ingratitudine crasa?
O obsesie remarcabila, cum este aceea a lui Basescu pentru Tariceanu, are nevoie de un prilej potrivit pentru a se putea manifesta in plenitudinea ei. In momentele de criza, in acele clipe cand trebuie sa faci o alegere se vede cel mai bine daca ai mintea limpede sau esti manat de o rusinoasa idiosincrazie. Prilejul i-a fost oferit lui Traian Basescu de Mircea Geoana, a carui teama teribila de a nu fi schimbat din functie l-a determinat sa devina mult prea curajos. Si aici ma intreb din nou: ce-or fi zicand votantii PSD de intelegerea, pe care Geoana ar fi semnat-o si in alb, cu cel care a scos prin viclesug partidul de la guvernare in 2004? Ce-or fi zicand avocatii singuratici si dezavuati pentru asta ai PSD, vazand ca Mircea Geoana face eforturi sa-si micsoreze partidul, astfel incat sa poata fi tinut in palme si de doamna Mungiu-Pippidi? Scaderea in sondaje a PSD a oferit, de exemplu, revistei 22 prilejul sa dezbata tema: "Ce mai inseamna stanga astazi?", de unde se poate deduce ca aceasta revista de dreapta a scris de Mircea Geoana si PSD. Aceasta tendinta elitista a sefului partidului celor multi face ca tot mai putini sa fie cei care se gandesc sa-l voteze. Dar conteaza asta? Pereat PSD, numai sa raman presedinte, indiferent daca eu voi ajunge sa fiu si singurul lui membru de partid. Ca si in cazul Marelui Carismatic, ne intrebam: o asemenea insolenta ar putea ea sa fie suportata de marile statui bagate in debara ale PSD?
Trebuie s-o recunoastem: daca Basescu priveste inca la subalternii sai ca la niste furnici, partidul lui Geoana, pe care acesta l-a facut mai mic, pare totusi prea mare pentru el. Daca Basescu s-a bagat in motiune din prea plinul afectivitatii sale tulburate, Geoana a facut acelasi lucru dintr-un prea-gol, din imposibilitatea de a-si acorda lui insusi o semnificatie precisa. De aceea, putem prevedea ca intre liderul maxim al democratilor si liderii minimi si minimalizati se va pastra o relatie destul de stransa si in continuare, chiar daca Boc, Videanu si Blaga vor avea mai mult tupeu in fata sa. Geoana, in schimb, se va confrunta in cel mai scurt timp cu marile statui ale partidului, care deja forteaza usa debaralei si s-ar putea ca, uitandu-se de jos in sus la ele, sa i se para ca el este mic, tot mai mic.
Arthur Suciu este analist politic in cadrul Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
