Unii vad in Traian Basescu providentialul principe al lui Machiavelli. Ce este "sistemul ticalosit", daca nu raul necesar pentru aparitia unui personaj salvator de tipul celui descris in cartea filosofului florentin? Omul care, bun fiind si avand binele ca scop, iese din contemplare si devine un fel de "jucator" in infern, are forta de a infrunta raul cu mijloacele raului. Altii, insa, cred ca Basescu are numai mijloace, nu si un scop sau, si mai si, ca scopul sau in adevar este implinirea, ducerea la apoteoza a sistemului mincinos pe care il desfide.
Sunt convins ca adversarii de astazi ai presedintelui, cei care se indoiesc de sinceritatea cuvintelor si de justetea actiunilor sale, ar fi fericiti sa fie contrazisi de realitate. Daca Basescu va reusi sa schimbe Romania in bine, aceasta este o sarcina a carei indeplinire ar fi cat se poate de vizibila in cativa ani. Vom afla, deopotriva sustinatori si adversari ai celui mai popular om politic, daca am avut in fata un chip sau o masca. Pana atunci, insa, n-avem incotro. Ne indoim. Este chiar bine sa facem asta, fie ca suntem de stanga sau de dreapta. Conform principiului nietzschean, ceea ce nu te omoara te face mai puternic. Daca Basescu e Principele, criticile noastre nu-l vor demoraliza, ci il vor ajuta sa invinga.
Dintre toti contestatarii presedintelui "jucator", de departe cel mai acid, mai direct, mai radical este presedintele "retras" Emil Constantinescu. Lipsit, la drept vorbind, dintotdeauna de flexibilitate in discurs si actiune, de simt al orientarii si al umorului, Constantinescu devine pe zi ce trece tot mai rigid si mai incrancenat in aprecierile sale (in special la adresa lui Basescu si a lui Stolojan). Fostul sef de stat nu mai este de mult un om politic, ci o voce in pustiu. Prin felul sau de a fi este opusul lui Traian Basescu. Emil Constantinescu vede lumea pe dos, asa cum numai un nebun (ce-i drept, cam fara haz) isi poate permite sa o vada. Dar, dupa cum se stie, in tragediile lui Shakespeare nebunii au rolul de a rosti adevarul.
Desigur, daca ne indoim ca Basescu este Principele, de ce nu ne-am indoi si de nebunia lui Constantinescu? In tiradele sale, abia daca ramane ascunsa frustrarea de a nu fi fost el cel ales, de a fi ratat Schimbarea si de a nu fi ramas in istorie decat ca un veleitar.
Frapanta este, in discursul fostului presedinte, viziunea lumii pe dos. Constantinescu afirma ca ceea ce presa prezinta ca fiind bun, drept, inaltator este in realitate rau, nedrept, injositor. De pilda, Theodor Stolojan este considerat aproape unanim cel mai bun premier postdecembrist; or, Anuarul statistic arata ca a fost cel mai slab. In anii 1996-2000 ai "guvernarii dezastruoase", PD a detinut ministerele-cheie, asumandu-si cea mai mare responsabilitate. Ceea ce s-a intamplat tine de domeniul incredibilului: pentru esec, electoratul a aruncat intreaga vina asupra PNTCD.
Cel mai interesant argument adus de Constantinescu in sustinerea adevarului lumii pe dos face referire la Traian Basescu. Omul care a promis ca va invinge "sistemul ticalosit" este in realitate instrumentul acestui sistem. Autorul "revolutiei portocalii" este demolatorul Schimbarii din 1996 (Traian Basescu a "produs" doua schimbari de guvern in timpul guvernarii CDR). Constantinescu sugereaza ca a fost "invins de sistem" din cauza lui Basescu si ca Basescu, departe de a fi salvat Romania de sub sclavia fesenista, reprezinta metamorfoza ei securista.
Ne amintim care a fost consecinta dramatica a alegerilor din 2000. PNTCD, principala forta politica a puterii, s-a plasat sub pragul electoral de 5%. Unii anticipeaza ca PNL va avea aceeasi soarta la urmatoarele alegeri. Si in anii de guvernare ai PNTCD, si in cei ai PNL Traian Basescu a jucat rolul de contestatar, de opozant radical plasat in interiorul puterii. Daca scenariul PNTCD se va repeta, vom asista la disparitia de pe scena politica a ultimului mare partid istoric. Inainte de a fi Principe sau orice altceva, Traian Basescu este devoratorul de partide istorice. Urmand aceasta logica, pare ca totul conspira la impunerea finala a PD si PSD, cele doua formatiuni iesite din mantaua fesenista a lui Ion Iliescu.
Cine stie? Poate ca Emil Constantinescu nu e atat de nebun pe cat pare. Si poate ca actualul premier liberal, Calin Popescu-Tariceanu, nu este atat de inconstient pe cat pare, refuzand sa demisioneze de dragul lui Basescu. Deocamdata, apele nu s-au limpezit in viata politica romaneasca. De aceea, nu stim: este Traian Basescu principele lui Machiavelli sau istoria va pregati, lui si noua, un adevar mai profund, pe care inca nu l-am inteles, dar il asteptam?
Arthur Suciu este analist politic in cadrul Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
