Atacul fara precedent asupra bancilor comerciale, ca o replica la presupusul "atac" asupra leului, ne-a luat prin surprindere. Recent, sistemul bancar din Romania era calificat de inaltii oficiali ca unul solid, sanatos, puternic. Romania pare sa nu aiba probleme majore cu criza financiara mondiala, fiind la adapost de valurile repetate care spulbera institutii istorice, nu pentru ca piata locala ar fi subdezvoltata, ci "pentru ca sistemul financiar romanesc este curat". Atacul - nemeritat - asupra bancilor, ignora cu prea multa usurinta faptul ca sistemul bancar a finantat dezvoltarea economica din ultimii ani in Romania, preluand si o buna parte a datoriei externe, si a contribuit substantial la ridicarea nivelului de trai al cetatenilor romani. Criza mult mediatizata a fost de fapt favorizata institutional (eventual prin reglementarile pietei incomplete si imperfecte, intrucat nimeni nu a incalcat regulile pietei!) si operational (prin confruntare in loc de cooperare).
Piata valutara este o piata ca toate celelalte, pretul de echilibru fiind determinat de cerere si oferta. Participantii pe aceasta piata sunt multi, independenti si bine informati. Daca Romania pretinde ca are "piete functionale" (cel putin asa sunt catalogate de raportul de tara dinaintea intrarii in UE), cursul monedei se stabileste pe piata valutara. Piata valutara, ca de altfel toate pietele, este formata din tranzactii ale unor operatori bine informati, care au optiuni diferite pe baza unor asteptari diferite. Unele sunt chiar opuse. Rezultatul acestor decizii se materializeaza la sfarsitul zilei prin pretul pietei sau, in cazul de fata, cursul de schimb.
Analistii financiari sunt independenti, iar paticipantii la tranzactii iau in considerare rapoartele acestora la libera alegere si doar ca o sursa de informare printre altele. La baza informarii operatorilor mari stau rapoartele de cercetare care analizeaza toate conditiile pietei si fac prognoze. Tot inaltii oficiali salutau de curand formarea "unei piete a analistilor financiari", pretins tot functionala. Rapoartele analistilor ofera informatii pentru documentarea operatorilor pe piata, dar nu-i influenteaza direct. Un operator consulta de obicei mai multe rapoarte si le ia in considerare pe cele mai credibile. De aceea, analistii urmaresc sa fie cat mai tehnici si precisi, altfel pot disparea de pe piata. In institutiile financiare mari, persoanele care executa tranzactiile pe piata (dealerii) si analistii sunt separati in activitatea zilnica. Analistii sunt independenti si numai constiinta si pregatirea lor le dicteaza ce sa scrie. Sefii lor ierarhici nu au voie sa le influenteze opiniile si non-analistii (inclusiv dealerii) nu au acces la rapoartele de cercetare decat dupa ce au fost publicate.
Pe piata valutara, bancile executa ordinele clientilor lor, prin dealeri; nu bancile comerciale "fac" piata valutara, ci clientii acestora si banca centrala. Pe piata valutara "engros" participa bancile comerciale, care executa comenzilor clientilor proprii, si banca centrala. Asteptarile pe piata interbancara au fost si sunt ca participa si banca centrala, care insa nu anunta, nu este predictibila si nu este transparenta. De obicei intervine mai tarziu si "netezeste" varfurile pietei sau "surprinde" operatorii. Pe piata se tranzactioneaza valute pentru nevoi curente sau pentru nevoi viitoare. In cadrul "nevoilor viitoare" sunt tranzactionate titluri de protectie a riscurilor valutare (hedging) si titluri de investitii (speculative) sub forma instrumentelor derivate de baza (swap, forward, futures, options). Valuta se livreaza pe loc (spot) si la termen. Si intr-un caz si in celalalt, pozitiile raman deschise doua zile sau mai mult. La scadenta, valuta si leii trebuie virati in cont. Cei care nu au lei, ii cumpara de pe piata monetara.
Desi nu au cauzat "atacul" asupra leului, bancile comerciale sunt prinse in "bataia focului" deschis dinspre banca centrala spre institutiile financiare straine - si sunt acuzate ca opresc glontul. In "istoricele" zile ale "atacului" banca centrala a ales sa "surprinda" operatorii si nu a mai participat la tranzactionare, lasandu-i complet in offside. Se pare, ca sa-i pedepseasca pentru anumite opinii reflectate in rapoartele unor analisti care au indus asteptari de depreciere a leului. Si i-a lasat singuri in arena, anticipand evident ce va urma: vor fi demascati ca speculatori. Oferta de valuta a fost mai mica si cursul a urcat. In afara de valuta pentru nevoi curente s-au tranzactionat, ca de obicei, si titluri la termen (de hedging sau speculative). Dupa ce i-a lasat sa se zbata cateva zile, banca centrala a intervenit si a calmat piata. Adica a rapus speculatorii - cine altii decat marile institutii financiare straine, care pana mai ieri primeau temenele, iar azi, blamati pe piata internationala, sunt ridiculizati si in Romania. Si pentru ca ei nu puteau sa participe direct pe piata, au fost ajutati de "agentii" lor locali, adica bancile comerciale prin care tranzactionau de obicei.
Cum a influentat atitudinea de pe piata valutara cresterea fara precedent a dobanzilor? Pietele financiare functioneaza potrivit legii vaselor comunicante. Dezastrul s-a mutat in piata monetara interbancara unde, intre timp, banca centrala a "surprins" din nou prin reducerea cantitatii de lei pe care i-a investit in piata valutara. Cererea de lei a crescut si, sub presiunea termenelor de a inchide tranzactiile valutare incepute cu doua zile inainte, multi au platit dobanzi ridicate. Iesind in pierdere, bineinteles. Dar aceste dobanzi au afectat si alte banci care aveau nevoie de lei pentru activitatea lor curenta. Aceste dobanzi nu s-au transferat insa asupra clientilor si in niciun caz asupra populatiei. De data aceasta, banca centrala a intervenit administrativ: a stabilit dobanda de referinta a pietei (ROBOR) prin decret.
De fapt, se schimba regulile jocului fara a fi anuntate in prealabil. Pretul de echilibru pe pietele financiare nu mai functioneaza. Aparenta liberalizare a pietelor a ajuns sa fie regretata. Economia deschisa pune probleme mari de management macroeconomic, pe care se pare ca nu le stapanim. Pe fondul destabilizarii sistemului financiar international se accentueaza interventionismul.
Jos cu Adam Smith si Milton Friedman. Sa vina Keynes si poate chiar Marx.
Misu Negritoiu este directorul general al ING Bank Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
