Opinie Cristian Hostiuc - director editorial al ZF

Atâta timp cât cursul şi Robor nu cresc, creşterea inflaţiei la 5% nu reprezintă o ameninţare pentru Isărescu (cea mai citită ştire pe ZF a fost despre moartea actriţei Carmen Stănescu, şi nu despre inflaţie). Problema va fi când deficitul comercial va exploda, ceea ce va implica corecţii dureroase

12 apr 2018 Autor: Cristian Hostiuc

În martie 2018,  inflaţia a crescut la 5% faţă de martie 2017, cel mai ridicat nivel din ultimii 6 ani. În februarie 2018 faţă de februarie 2017, inflaţia a fost de 4,7%. În martie faţă de februarie, creşterea preţurilor a fost de 0,3%.

Această creştere a inflaţiei extrem de ridicată, deşi a fost anunţată de BNR încă de la finalul anului trecut  şi începutul acestui an, are mai mult un impact mediatic, constituind un bun prilej pentru PSD şi liderii partidului să-i atragă atenţia guvernatorului BNR Mugur Isărescu că de acum înainte nu trebuie să vină ei la BNR să discute despre problemele macro, ci Isărescu trebuie să vină la Guvern, la Parlament şi poate la partid să dea explicaţii.

Săptămâna trecută, premierul Viorica Dăncilă, care şi-a asumat prin hotărâre de guvern şefia comitetului de trecere la euro, l-a chemat pe Isărescu la Palatul Victoria să discute despre această problemă. Asta în condiţiile în care la BNR este un comitet de trecere la euro de mai mulţi ani.

Creşterea inflaţiei la 5%, explicată şi justificată de BNR prin creşterea unor preţuri administrate şi mai puţin prin decizii de politică monetară, încă nu s-a văzut în cursul leu/euro şi nici în dobânzile de pe piaţa interbancară, unde ROBOR la trei luni, indicatorul de referinţă pentru împrumuturile în lei, a rămas la 2,07% pe an.

BNR a cotat cursul leu/euro joi la 4,6617, în creştere cu 0,04% faţă de miercuri.

De la începutul anului, cursul a crescut de la 4,6597 lei pentru un euro la 4,6617, adică insesizabil. La o asemenea creştere a inflaţiei la 5%, cursul ar fi trebuit poate să crească cu 5%, iar dobânzile să urce spre 3-4%, nu să fie blocate la 2%.

Aproape 60% din creditele din România sunt denominate în lei, adică depind de ROBOR şi de ce se întâmplă pe piaţa interbancară. Restul de 40% sunt legate de evoluţia cursului leu/euro sau leu/dolar.

Companiile şi persoanele fizice încă nu resimt inflaţia în portofelul lor, având în vedere că nici ROBOR şi nici cursul nu au crescut.

Cei care resimt cel mai mult creşterea inflaţiei sunt cei care îşi ţin economiile în bănci  în lei, acolo unde dobânzile sunt de 1-2,25%. La o inflaţie de 5% şi o dobândă bonificată la depozit de 2%, pierderea reală din valoarea banilor este de 3%. Chiar dacă acest lucru se întâmplă într-o lună.

Până în prezent, Isărescu a cerut de două ori public băncilor să majoreze dobânzile la depozite pentru că au spaţiu, iar lichiditatea excedentară din sistem este temporară.

Nicio bancă nu l-a ascultat, bancherii ştiind că nu există alternativă de investiţii reală la depozitele bancare, iar  în aceste condiţii deponenţii nu scot banii să-i ducă în altă parte. Şi atunci de ce să majoreze dobânzile la depozite?

Pentru a nu intra şi mai mult în gura lui Liviu Dragnea, liderul PSD, Isărescu şi consiliul de administraţie al Băncii Naţionale au decis să ţină pe loc săptămâna trecută dobânda de referinţă la 2,25% pentru a nu tulbura şi mai mult apele.

Isărescu spune că cele două majorărări de dobândă operate de BNR de la începutul anului - de la 1,75% la 2% şi apoi de la 2% la 2,25% - îşi vor face simţite efectele  în lunile următoare, când se aşteaptă ca inflaţia să scadă şi să intre în prognoza BNR de 3,5%.

Prin administrarea cursului şi a dobânzilor la lei, BNR poate linişti apele câteva luni, pentru ca această creştere a inflaţiei la 5% sau chiar peste să treacă fără repercusiuni.

Problema este că în acest  moment nu există corecţii macro pentru reducerea deficitului comercial, care are un plus de 35% în februarie faţă de februarie 2017.

Creşterea cererii, venită din majorări salariale, dobânzi scăzute şi  ţinerea cursului leu/euro sub control, a dus la creşterea substanţială a importurilor, mai ales în sectorul agroalimentar. România, o ţară agricolă care ar putea hrăni jumătate din Europa fără probleme, a avut în 2017 un deficit agricol de 2,5 miliarde de euro. Expor­tăm materie primă, importăm produse finite.

Deficitul comercial, care se măreşte în fiecare lună, are impact pe deficitul de cont curent, iar în final, pentru aducerea lucrurilor sub control, va trebui operate ajustări. Gâdiţi-vă că în 2008-2009, când a izbucnit criza, România a avut un deficit de cont curent de 13-14 miliarde de euro, ceea ce a necesitat în doar câteva luni un împrumut de la FMI de 20 de miliarde de euro. În acest moment, deficitul de cont curent este la jumătate, dar creşte. Iar dacă ne uităm în dinamică, ne vom izbi de un zid care va implica din nou luarea unor măsuri dureroase: creşterea cursului leu/euro, majorarea dobânzilor la lei, noi taxe, care vor duce la implicaţii directe în business, scăderea vânzărilor şi apoi corecţii pentru reducerea cheltuielilor companiilor, adică reduceri de personal şi scăderea salariilor.

În 2009, Isărescu nu a plătit pentru ce s-a întâmplat, dar în 2018/2019 va fi găsit ţap ispăşitor.

Vom vedea în următoarele luni cât de dure vor fi aceste corecţii. 

Joi, cea mai citită ştire pee ZF a fost despre moartea actriţei Carmen Stănescu, 92 de ani, şi nu despre creşterea inflaţiei, ceea ce arată că încă nu este o problemă. 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 13.04.2018

 
Cuvinte cheie:
Opinie
, Cristian Hostiuc
, inflatie
, BNR
, robor
, mugur isarescu
, dobanzi
, deficit de cont curent
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Abonează-te la Închide