29 septembrie 2011. Vizită-fulger Vince Cable la Bucureşti, ministrul business-ului din Marea Britanie. Ce întreabă Reuters, agenţia globală de ştiri? Normal, nu despre România, ci despre UK. Ce planuri are guvernul cu noua bancă de stat pentru micii întreprinzători. DE STAT.
"Nu mai avem timp să o facem, durează doi ani reglementarea. Problema e urgentă", spune Cable. Soluţia a venit cinci zile mai târziu. Banca Angliei, echivalentul Băncii Naţionale a României, va cumpăra obligaţiuni pe care le vor emite firmele mici şi mijlocii. (Încălcând orice regulă din manuale şi exasperată de lentoarea băncilor, banca Angliei ia pe cont propriu creditarea IMM-urilor. Ar trebui şi BNR să facă la fel?)
Deci va finanţa direct companiile britanice. Guvernul britanic, dominat de conservatori, pur şi simplu nu mai are încredere în capacitatea şi voinţa băncilor comerciale private de a împrumuta firmele ca să creeze locuri de muncă şi şi-a pus problema: ce facem? Înfiinţăm o bancă nouă - durează prea mult. Dar avem o bancă -Banca Angliei. Să finanţeze atunci întreprinzătorii. Scurt.
Anglia nu (mai) are industria Germaniei, dar are City-ul londonez, deci se presupune că măcar bani are. Chiar are?
Pricepe cineva cât de serios este tot ce se întâmplă în Occident dacă regulile din orice manual de economie de piaţă sunt aruncate în aer din 2008 încoace, de când statele au intervenit cu sutele de miliarde de euro pentru salvarea băncilor şi acum, culmea, sunt pregătite să o facă din nou?
Că de acum încolo problema se pune cine cu ce are pe acasă supravieţuieşte că nimeni nu mai riscă să investească? Ce faci cu 20 de milioane de euro investiţii străine în august, aşa cum au fost anunţate ieri?
Tot ieri, în România: "Autorităţile locale din oraşul harghitean Bălan au decis reducerea, începând de vineri, a duratei orelor de curs în şcoli la 35 de minute, din cauza frigului din clase, iar dacă temperaturile vor deveni negative cursurile se vor întrerupe. Începând din aprilie, unităţile de învăţământ nu au mai avut încălzire şi nici apă caldă, întrucât furnizorul de gaz a sistat alimentarea din cauza datoriilor acumulate, care depăşesc 300.000 de lei, transmite corespondentul MEDIAFAX".
În ţara gazului, elevii îngheaţă. Nici Ungaria, nici Serbia şi nici Bulgaria nu au rezervele de gaz ale României, dar acolo elevii nu îngheaţă în clase.
România nu are bani, dar măcar energie ar trebui să aibă pentru că are resurse naturale. Are gaz, are cărbune, are hidrocentrale, spre deosebire de celelalte ţări din Est. Când ruşii au închis gazul în ianuarie 2008, Serbia, Bulgaria şi Ungaria au tremurat. Românii nu.
Iar gazul, petrolul şi apa sunt în proprietate publică. Aşa spune Constituţia:
"Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice".
Dar, la fel ca banii Angliei, mai are România energia? O are şi nu o are. Spre deosebire de toate ţările din jur, a împărţit companiile în urmă cu 10 ani în hidro, termo şi nuclear. Energia hidro a ajuns căpuşată de firme implantate strategic, iar în termo cine să investească? În schimb, cele mai bănoase companii, monopolurile de distribuţie, au fost cedate către companii străine controlate de state străine.
De trei ani încearcă guvernul să-şi organizeze două companii puternice, campioni naţionali în energie cu resurse integrate ca ceilalţi jucători din Est - un sector unde este mai mult politică decât piaţă oriunde în lume -, dar ori nu se pricepe ori nu este lăsat, că nu reuşeşte.
În fine. Bani, energie, bănci - în proprietate publică, privată, în exploatare publică sau privată, când nu ajunge resursa acolo unde este nevoie de ea, adică banii la întreprinzători şi energia la oameni, faci ceva.
Nu are bani Primăria Bălan să plătească. Păi de unde bani dacă nimic nu mai funcţionează acolo?
Sigur, să plătească, trebuie să funcţioneze regulile economiei de piaţă. Cine nu plăteşte să nu primească, cine nu învaţă să nu treacă bacul. Dar la urmă vin rezultatele. Vine depopularea.
Vin cei 3 milioane de români plecaţi pentru că aici nu au unde să lucreze. Vin nişte specialişti în capitalism care nu au lucrat o oră în viaţa lor în sectorul privat, milionari lucrând toata viaţa la stat care dau lecţii în continuare - nu intervenim.
Iluzii după trei ani de criză în care toate regulile de manual au fost date peste cap.
Laşi numai piaţa şi nu ai decât 4,2 milioane de salariaţi în România, adică 19% din populaţie are o slujbă, iar în cele mai sărace judeţe ai 10% din populaţie cu slujbă. În Ungaria 50% din populaţie este salariată, în Cehia la fel. Ce faci?
Peste tot în lume, la nord şi la sud, la stânga şi la dreapta, guvernele îşi pun problema cum să aducă contracte companiilor locale, să aducă joburi în ţara lor. Merg cot la cot, statul şi companiile, să dezvolte economia.
Aici? Totală ignorare.
Tot ieri, conferinţă ZF pe retail. "A fost ieri şi azi o întâlnire comună la nivel înalt România- Bulgaria. Domnule Şucu (fondatorul şi preşedintele Mobexpert - n. red.), sunteţi unul dintre cei mai mari investitori români în Bulgaria. Aţi fost invitat, a fost o reuniune şi cu oamenii de business?" Grimasă. "Cum? Unde să fiu invitat? De către cine?" Şi la ce m-ar ajuta, ar fi următoarea întrebare, nespusă.
Scrisoare oficială către Guvern şi Ministerul Economiei de la Ziarul Financiar: "Nokia, exportatorul nr. 2 din România, a plecat. Cine sunt primii 100 de exportatori şi ce politici aveţi de sprijinire a lor?". Răspuns: "Nu ştim, nu întrebaţi la noi".
Nu ştiu, nu le dă prin gând, tot ce ştiu e să-şi împartă posturile de consilieri la nepoate, la şoferi şi de înalţi oficiali în finanţe la nepoţi de generali şi la foşti miliţieni, la Crinuţe Dumitrene de la Autorităţi de Restituire a Proprietăţilor şi alte asemenea. Nişte cârtiţe. Culmea e că mai dau şi lecţii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
