Atunci cånd, la inceputul lui 2004, Traian Basescu decidea sa ii trimita pe liderii nationali ai PD in competitiile electorale locale, multa lume si-a spus ca democratii sunt o organizatie in descompunere, lipsita de cadre si de strategie coerenta. Era insa vorba despre altceva. Basescu a impus, de fapt, propriul sau model colegilor de partid: intr-adevar, in 2000, Basescu candidase la Primarie din pozitia de ministru al transporturilor, pentru a intra in (aparent) mai banala Primarie a Bucurestiului. Experienta nationala trebuia pusa la lucru in contextul politicii locale: impinsi in lupta, sub aceasta deviza, de catre Traian Basescu, mai multi politicieni de la vårful PD s-au impus, in iunie anul trecut, in competitiile pentru Primarii.
Numele cele mai sonore din aceasta categorie sunt Liviu Negoita, actualmente primar al sectorului 3 al Bucurestiului si, mai ales, Emil Boc, azi - primarul Clujului. Au existat, desigur, si esecuri: Anca Boagiu, fosta ministra a transporturilor, a pierdut competitia pentru sectorul 2 al Capitalei, iar Maria Petre, senatoare PD, a fost si ea infrånta la Slobozia. Dar victoria lui Boc la Cluj si cea a lui Basescu insusi la Bucuresti, unde s-a impus spectaculos inca din primul tur, au transformat radical imaginea PD: dintr-un partid presupus a fi in deriva, PD a devenit simbolul masinariei de cåstigat voturi.
Campania pentru alegerile generale si prezidentiale a acestui partid s-a bazat pe intelegerea cu liberalii, perfectata in cadrul Aliantei DA. De fapt, Alianta a devenit o realitate efectiva doar dupa victoriile democratilor la Cluj si la Bucuresti si, mai ales, dupa iesirea din competitia pentru Cotroceni a lui Theodor Stolojan, prea obosit si oarecum plictisit de orice disputa politica. In ciuda acestor fapte, PD nu a renegociat pozitia sa in sånul Aliantei: liberalii au avut 1,3 locuri la un loc pentru democrati. Asa cum se stie, scrutinul legislativ a adus Aliantei pozitia a doua, iar turul al doilea al prezidentialelor l-a instalat pe Basescu in Palatul prezidential. Algoritmul de distribuire a locurilor pe liste a dat roadele asteptate: la 10 democrati ajunsi senatori sau deputati avem, in tabara liberala, 13 deputati si senatori.
Dupa formarea guvernului, PD a inteles ca autoritatea lui Basescu poate fi exploatata pentru sporirea ponderii partidului in politica romåneasca. Ideea alegerilor anticipate are, de aceea, o dubla explicatie. Presedintele Basescu a formulat-o in chip explicit pe prima: asocierea cu Partidul Umanist nu este decåt o legatura a??imoralaa??, o coalizare cu un partid care nu a existat decåt datorita relatiilor sale guvernamentale si electorale cu dusmanul de moarte al PD-ului, si anume PSD. Cea de-a doua explicatie nu este exprimata public, dar e asumata de toti liderii PD: prezenta democratilor in cadrul structurilor guvernamentale nu corespunde cu limitele autoritatii prezidentiale pe care vrea s-o asume Basescu.
Ambele explicatii implica schimbarea raporturilor de forte - adica de cadre - dintre liberali si democrati. Altfel spus: PNL a inteles ca alegerile anticipate nu sunt doar o procedura care risca sa intårzie integrarea, ci si o ocazie pentru PD de a-si spori influenta in cadrul Aliantei. Intr-adevar, nimeni nu crede, in eventualitatea organizarii unor alegeri inainte de termen, locurile pe liste ar mai putea fi distribuite dupa raportul 1,3 contra 1 in favoarea liberalilor.
Iata de ce, in ciuda faptului ca PSD, principalul adversar al Aliantei DA, se afla in degringolada, PNL refuza anticipatele, in vreme ce PD pare ca nu vrea sa renunte la ele nici in ruptul capului. Procedånd in acest fel, liberalii risca sa ajunga in postura in care s-au plasat la sfårsitul anilor nouazeci taranistii, atunci cånd PNL dorea sa instituie egalitatea in sånul Conventiei Democratice. Cei care au pierdut atunci au fost PNTCD-istii, marginalizati din 2000 incoace, dupa esecul incercat in doua teste electorale. Oare o criza interna a Aliantei - care e, de altfel, in mult mai mare masura decåt a fost CDR, o simpla formula electorala - va produce efecte negative in tabara celor care refuza egalitatea, adica in tabara liberala? Nu e sigur, dar e mai probabil sa se intåmple asa. Cu atåt mai mult cu cåt vitalitatea lui Basescu e pusa in evidenta mai degraba de lipsa de energie a liberalilor decåt de incoerentele pesedestilor.
E greu de crezut ca Traian Basescu va renunta la alegerile anticipate. Daca Alianta nu este capabila sa asume aceasta solutie, atunci din doua, una: ori ea se destrama si, prin negocieri sau prin alegeri, se impune o majoritate diferita de cea existenta azi, ori partidele actualei coalitii se intorc impotriva lui Basescu, cautånd sa il marginalizeze. Paradoxul face ca Basescu ar iesi cu fata curata din ambele situatii: intr-adevar, Presedintele e in egala masura dispus sa devina negociatorul unei noi majoritati sau sa reia postura din 2000-2004, atunci cånd lasa impresia ca lupta singur impotriva guvernului.
Alianta nu-l poate evita pe Basescu, pentru ca ii datoreaza prea mult. Basescu poate in schimb neglija Alianta, intrucåt e dispus sa asume refacerea calculelor si mobilizarea cadrelor.
Cristian Preda este doctor in stiinte politice, decan al Facultatii de Stiinte Politice si Administrative, Universitatea Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
