Opinii

Când comentaţi apartenenţa României la UE, uitaţi-vă la Serbia

Când comentaţi apartenenţa României la UE,...

Autor: Iulian Anghel

18.10.2018, 14:44 6284

Spre ultimii doi-trei ani ai lui Ceauşescu, în armată, la Sighetu Marmaţiei, unde păzeam graniţa de invazia sovietică, am aflat despre un ţinut fabulos - Serbia - de la colegii mei din Banat care primeau de-acasă borcane cu untură de porc, pe care o întingeau pe pâinea de la cantina regimentului. Când m-am „liberat”, cum se zicea, auzind poveştile lor, m-am dus să-mi cumpăr blugi de la Timişoara. De la Galaţi la Timişoara e drum lung, dar când ai

19 ani, nu e greu să fii prost. Atunci am pierdut primii mei bani, şi ultimii, la jocurile de noroc, la alba-neagra. Dar m-am ales cu o pereche de blugi mişto, aduşi din Serbia, Levi’s, marca mea preferată de blugi şi azi.

Serbia era atunci pentru noi o oază. Noi nu ştiam ce este libertatea, doar bănuiam, nu ştiam ce este „a alege” sau „a nu alege”, măcar între perechi de blugi. Dar sârbii, comunişti şi ei, puteau pleca „afară”, spre deosebire de noi, care eram închişi aici. În mod normal, judecând situaţia de acum

30 de ani, fostele ţări ale Iugoslaviei ar fi trebuit să fie cele mai prospere din Balcani. Serbia ar fi trebuit să fie fanionul Balcanilor. Nu am date - nu le găsesc pe nicăieri - dar, probabil, Iugoslavia a fost una dintre ţările care au mers mai bine, în sistemul socialist, graţie, tocmai, a puţinei libertăţi pe care a lăsat-o oamenilor – de a călători, de a face o bişniţă mică cu blugi americani.

Istoria nu a iertat Iugoslavia. Neştiinţa oamenilor politici de a cântări înseamnă o dramă pentru un popor.

Acum două zile a fost publicat Eurobarometrul în este consemnat că încrederea românilor în Uniunea Europeană a scăzut la sub 50%.

România este una dintre cele mai sărace ţări din UE. Nu trebuie să te uiţi pe statistici, îi vezi pe oamenii bătrâni, curat îmbrăcaţi, cerşind în faţa magazinelor. Dureros. Dar în raport cu ce este săracă?

În 2006, anul preaderării la UE, România era la 39% din PIB/capita în PPS (paritatea puterii de cumpărare) din media UE. În 2017 a ajuns la 63% - o creştere cu 61% a bunăstării. Serbia era, în 2006, la 32% din PIB/capita în PPS din media UE. În 2017 a ajuns la 37% - o creştere cu 15% a bunăstării.

Atât a putut Serbia, în 17 ani. De ce?

Pentru că Serbia nu este în UE. Nu are pieţe, nu are contracte, nu are încredere - nici ea în ea, nici alţii în ea.

Noi credem, aşa - vin „investitorii” oricum, piaţa e bună, ei au bani, noi avem oameni.

Uite că nu vin oricum. Ordinea democratică este definitivă pentru o decizie de investiţii. Serbia merita să fie o ţară fanion, în acest colţ de lume, istoria o recomanda pentru asta. Şi, totuşi, este o ţară jos de tot, săracă şi cu puţine perspective. Pentru că liderii ei nebuni au dus-o în prăpastie.

Când comentăm perspectiva apartenenţei sau neapartenenţei la UE, ar trebui să căscăm bine ochii în jur. În zona în care eu locuiesc eu este o piaţă - Obor. Acolo este o cruce. A fost pusă pentru că, de acolo, ar fi băut apă, dintr-un izvor, ţarul Alexandru II şi regele Carol I, înainte de războiul decisiv care a avut ca sorţi independenţa României. Istoricii zic că ruşii au stat aşa, mai pe la margine, dar, fără  Rusia, e greu de crezut că România putea, singură, să scape de Turcia, atunci, cel puţin. România a ales bine atunci alianţa cu Rusia.

SUA au plătit un preţ cumplit, în al doilea război mondial, dar preţul le-a asigurat supremaţia pentru cel puţin 100 de ani. România, care nu înseamnă nici 1% din economia Americii şi are 1% din economia UE, trebuie să judece bine ce alege. Nici imperiile nu au rezistat fără alianţe. Ce alianţe îşi face România, azi? Denunţă alianţa cu UE? Unde se duce?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO