De la începutul anului şi până vineri cursul leu/euro a crescut cu 3,35%, din care în luna mai a urcat cu 2%. Faţă de tot anul trecut, creşterea cursului în cinci luni este dublă, având în vedere că în 2011 euro a câştigat 1,8% faţă de leu. Cine este de vină pentru această creştere a cursului de 2%, neprogramată.
BNR dă vina pe noua situaţie externă, respectiv impasul în care a ajuns din nou Grecia şi creşterea probabilităţii de a părăsi zona euro, ceea ce ar avea efecte catastrofale. Iar leul, o monedă a unei ţări de la periferie, nu poate rezista şocurilor externe, la fel cum nu rezistă nici zlotul polonez, forintul maghiar sau coroana cehă. La polul opus, de pe băncile opoziţiei, Adriean Videanu, liderul marcant al PDL şi fost vicepremier, susţine că Ponta şi noua guvernare sunt vinovaţi de această creştere a cursului, adică de deprecierea leului, pentru că sunt incoerenţi, nu au un program economic credibil şi de aceea investitorii au devenit îngrijoraţi şi nu mai au încredere.
De pe băncile puterii, noul premier Victor Ponta dă vina pe guvernarea Boc şi MRU (Mihai Răzvan Ungureanu) pentru dezastrul lăsat în urmă. Dar spune că are deplină încredere în BNR că va gestiona situaţia, adică va controla mişcările de curs. Populaţia şi companiile îndatorate până peste cap în valută şi cărora orice creştere de curs le măreşte factura îşi îndreaptă ochii înspăimântaţi către Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, în speranţa că acesta ştie ce face. Dealerii bancari, care toată ziua stau cu ochii în ecran şi care văd în timp real cererea şi oferta de valută, spun că oferta de euro s-a subţiat destul de mult, iar "BNR este singura care mai dă valută". Lipsa investiţiilor străine, a intrărilor de capital şi a fondurilor europene mai are puţin şi îi explodează în faţă economiei, iar aici vinovat este guvernul Boc, care trei ani nu a făcut nimic pe această temă.
Noua criză din Grecia, care scoate în evidenţă şi mai mult problemele financiare ale Europei, prinde din nou România pe picior greşit. Scăderea inflaţiei şi a dobânzilor la lei nu are niciun efect având în vedere că economia noastră nu este atât de competitivă încât să reziste cu o inflaţie de 1,8% pe an, mai mică şi decât cea din zona euro. Iar dobânzile la lei au scăzut mult prea târziu şi oricum bancherii obişnuiţi să lucreze mai mult cu euro nu ştiu ce să facă cu împrumuturile în moneda naţională şi cum să le promoveze în piaţă. Creşterea cursului cu 3% în cinci luni a anulat practic câştigul obţinut prin plasarea economiilor în lei (dobânzile fiind cuprinse între 5 şi 7% pe an), iar orice creştere ulterioară a cursului trimite plasamentele în lei pe minus raportate la euro. Deponenţii fac comparaţie cu euro, nu cu inflaţia. Iar marja de manevră a BNR să jongleze între curs, inflaţie şi dobânzile la economiile în lei s-a redus extrem de mult.
Ceva tot trebuie să crească pentru a nu sufoca şi mai mult economia. Având în vedere seceta finanţărilor externe, respectiv cele în valută, care s-a instaurat şi în România şi în toate pieţele periferice, viaţa academică a Băncii Naţionale va deveni şi mai complicată. Numai în pielea guvernatorului BNR să nu fii atunci când toată lumea va îndrepta privirea şi degetul către banca centrală ironic nu pentru creşterea cursului, ci pentru faptul că nu l-a ţinut pe loc, aşa cum a obişnuit publicul. Guvernul întotdeauna este vinovat pentru creşterea cursului, iar BNR este vinovată că nu l-a ţinut pe loc. Şi doar i-a spus Ponta că are deplină încredere în el.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
