Opinii primite la redacţie

Cristina Ştefan, fost director executiv al Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti: Plata defalcată a TVA - mecanism de reducere a evaziunii fiscale sau măsură de executare silită?

21 aug 2017 Ziarul Financiar

Despre intenţia de introducere a plăţii defalcate a TVA s-a discutat mult în ultima perioadă, mecanismul fiind descris cu avantajele şi, mai ales, dezavantajele acestuia.

Modul în care Guvernul României doreşte implementarea sistemului de plată defalcată a TVA- split payment VAT- ne duce cu gândul mai mult la o măsură de executare silită în avans pentru bunii platnici decât la un mecanism de reducere a evaziunii fiscale.

Aşa cum este supus dezbaterii publice, proiectul de ordonanţă privind plata defalcată a TVA, impune reguli pentru contribuabili referitor la modul în care se vor efectua operaţiunile între companii, prin obligarea acestora să deschidă un cont bancar care va fi utilizat doar pentru plata/încasarea TVA.  

Sub umbrela sloganului de reducere a evaziunii fiscale, statul   indisponibilizează  sumele de TVA prin limitarea scopului pentru care pot fi folosite, obligând contribuabilii să blocheze sume importante de bani în conturi bancare- bani pe care statul nu îi poate folosi până la termenul de plată a TVA, iar dreptul contribuabililor de a folosi aceşti bani este posibil numai cu aprobarea ANAF.

Această măsură, care seamănă mai mult cu o formă de executare silită decât cu un mod de combatere a evaziunii fiscale, este menită să majoreze gradul de colectare a TVA la bugetul de stat.

De fapt, plata defalcată a TVA ar trebui să se adreseze  în primul rând companiilor care declară TVA de plată şi nu plătesc şi numai după o analiză profundă asupra celor care nu plătesc, identificându-se motivele şi mecanismele; în acest mod ar putea fi determinat şi impactul pe care l-ar putea avea o asemenea măsură asupra încasărilor la bugetul de stat şi, implicit, dacă implementarea unei  astfel de măsuri se poate dovedi eficientă.

Mai mult, legislaţia actuală prevede modalităţi de executare silită pentru cei care nu plătesc TVA datorat, constând în măsuri ce pot fi demarate imediat după expirarea termenului de plată; aceştia sunt însă contribuabili de bună credinţă, doar lipsa  momentană de lichidităţi fiind cea care îi aduce în situaţia de a nu plăti. Statul, în fapt, ar trebui să se concentreze asupra celeilalte categorii – cei care au încasat TVA şi au utilizat banii în alte scopuri decât cele legale şi, în acest caz, să-şi exercite funcţia de prevenire şi control şi să utilizeze toate instrumentele de care dispune şi, ulterior, să aplice corect şi la timp măsurile care se impun.

Cu toate acestea, guvernanţii au hotărât sa sancţioneze indistinct toţi plătitorii de TVA prin instituirea obligaţiei de a efectua operaţiunile privind TVA printr-un cont distinct. Desi în nota de fundamentare a actului normativ se precizează că această măsură vine în sprijinul contribuabililor prin crearea unui mediu concurenţial corect, prin eliminarea avantajelor unor operatori economici cu comportament fiscal incorect, care nu achită TVA la bugetul de stat, o simplă analiză a impactului asupra contribuabililor arată contrariul. Costurile suplimentare, obligaţiile şi sarcinile adiţionale pentru  contribuabil legate de adaptarea sistemelor informatice, actualizarea bazelor de date, instruirea personalului, dezvoltarea unor noi sisteme de plată şi de monitorizare a plăţilor, transferurile din contul curent în conturile de TVA, costuri de personal suplimentare pentru salariaţii care vor trebui să efectueze activităţi de încasări şi plăţi, întocmirea documentaţiei pentru ANAF în vederea recuperării banilor cu care a fost alimentat contul de TVA, dificultăţile de cash-flow, sancţiunile impuse, toate acestea reprezintă numai o parte din impactul pe care îl va avea introducerea sistemului de plată defalcată a TVA asupra contribuabililor.

În acelaşi timp, blocarea banilor contribuabililor în contul de TVA până în momentul în care pot dispune de ei -fie prin plata TVA datorat către buget, fie prin obţinerea acordului ANAF pentru recuperarea plăţilor deja făcute către bugetul de stat- nu reprezintă altceva decât o măsură de executare silită în avans pentru contribuabilii buni platnici. Mai mult, recuperarea sumelor plătite în avans de contribuabil reprezentând TVA care nu a fost încă încasată de la clienţi se poate face numai în urma unei inspecţii fiscale, ceea ce generează consum de resursă umană şi materială  atât din partea contibuabilului cât şi din partea autorităţilor fiscale.  Impactul asupra contribuabililor mici, plătitorilori de TVA trimestrial, investitorilor si exportatorilor care sunt obligaţi să blocheze sume de bani importante pentru cash-flow pentru o  perioadă semnificativă- cel puţin trei luni- poate determina blocaje în activitatea economică şi chiar intrarea în incapacitate de plată a acestora.

În această situaţie putem vorbi mai mult de premisele creării unui mediu  concurenţial preferenţial pentru anumite categorii decât de un mediu concurenţial corect.

Avantajul contribuabililor care aplică TVA la încasare- care datorează bugetului de stat numai TVA încasat şi nu sunt obligaţi să alimenteze din resurse proprii contul de TVA în vederea achitării TVA datorat bugetului de stat -versus  contribuabilii care nu aplică acest sistem- neaplicarea datorându-se prevederilor legale care nu le permit aplicarea sistemului TVA la încasare, este o altă premisă care crează un mediu concurenţial preferenţial, un alt efect pervers al proiectului guvernului.

Sub toate aspectele, statul ar trebui să fie un partener de afaceri al contribuabilului, iar cadrul legal şi activitatea agenţiilor de aplicare a legii fiscale să asigure un tratament egal, indiferent de circumstanţele particulare ale actorilor economici. Proiectul de ordonanţă, prin lipsa  menţiunilor referitoare la termenul în care se restituie contribuabilului banii avansaţi în contul de TVA şi sancţiunile suportate de stat în situaţia în care aceşti bani nu sunt restituiţi în termen versus precizarea conform căreia contribuabilul trebuie să depună în contul de TVA în termen de trei zile contravaloarea TVA încasat aşază de la început contribuabilul şi statul pe poziţii inegale.

Pionieratul aplicării unei astfel de măsuri şi termenul scurt de implementare a acesteia- de la 1 septembrie opţional şi de la 1 octombrie obligatoriu -face imposibilă estimarea efectelor, atât asupra contribuabililor, cât şi asupra bugetului de stat. Invocarea utilizării unor asemenea practici administrativ- fiscale în alte sisteme este extrem de înşelătoare, câtă vreme nu sunt prezentate şi nuanţele; ca în toate domeniile vieţii sociale, nuanţele sunt cele care dau cu adevărat sensul unei acţiuni. Italia aplică această prevedere numai pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii către autorităţile publice, sistemul polonez,  diferit şi el de cel românesc, este opţional şi a fost introdus numai după ani de analize şi studii; extrem de voluntarist şi riscant, România îl implementează în maxim o lună, pentru toţi operatorii economici.

Aplicarea unui astfel de sistem ar fi posibilă numai după o pregătire temeinică atât a contribuabililor, cât şi a organelor statului. Ar putea determina, probabil, o creştere a gradului de colectare a TVA la bugetul statului, dar nu în sistemul propus şi în niciun caz în termenul total nerealist prevăzut de actualul proiect de ordonanţă.

Lipsa pregătirii introducerii unui astfel de sistem şi graba excesivă în implementarea lui pot transforma ceea ce ar putea fi un succes într-un eşec răsunător, cu efecte ireversibile atât asupra bugetului de stat, cât şi asupra contribuabililor. Până la urmă, rămâne întrebarea: Plata defalcată a TVA-  mecanism de reducere a evaziunii fiscale sau  măsură de executare silită ?

Cristina Ştefan, SCA STOIAN PREDOIU, fost director executiv al Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti

 
Cuvinte cheie:
tva
, plati
, executare silita
, evaziune fiscala
, reducere
, contribuabili
, refuz
, aplicare
, bani
, bugetul de stat
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide