Transparenţa cu privire la impozitele şi taxele plătite devine o prioritate pe agenda companiilor, în condiţiile în care standardele privind obiectivele de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) evoluează în această direcţie, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi UE impun măsuri de transparentizare, iar investitorii şi clienţii iau în calcul acest aspect în deciziile de afaceri. Mai mult, statele utilizează facilităţi fiscale pentru a încuraja un comportament responsabil din punct de vedere fiscal.
Lipsa transparenţei fiscale poate duce la creşterea riscului fiscal şi probabilitatea unei inspecţii fiscale cu deznodământ nefavorabil, dar şi la pierderi de finanţare din cauza reorientării investitorilor faţă de companii mai „responsabile”. În egală măsură, deciziile consumatorilor pot fi impactate pe fondul pierderii încrederii acestora în ceea ce priveşte comportamentul fiscal al unei societăţi. De asemenea, prejudicii pe termen lung pot apărea şi din perspectiva riscului reputaţional.
Reglementările OECD şi UE
Dincolo de standardele ESG cu privire la transparenţa fiscală (Global Reporting Initiative - GRI 207, GRI 201), la nivelul OECD şi al UE au fost adoptate o serie de măsuri menite să asigure îndeplinirea acestui obiectiv.
Astfel, OECD a implementat Forumul global privind transparenţa şi schimbul de informaţii în scopuri fiscale format din 165 de tari membre printre care şi România. Datorită programelor voluntare de schimb de informaţii, investigaţiilor fiscale offshore, cât şi a altor măsuri conexe, până în prezent a fost posibilă generarea a 112 miliarde de euro reprezentând taxe şi impozite suplimentare colectate la nivel global.
De asemenea, Planul de Acţiune BEPS - Acţiuni privind erodarea bazei de impunere si transferul profitului a dus la colaborarea internaţională a peste 135 de jurisdicţii pentru a pune capăt practicilor fiscale abuzive. În plus, Convenţia multilaterală privind asistenţa administrativă reciprocă în materie fiscală permite schimbul de informaţii în chestiuni fiscale între 146 de jurisdicţii (inclusiv România).
La nivelul UE, un element important de transparenţă fiscală îl reprezintă Raportarea pentru fiecare ţară în parte “CbC), care va intra în vigoare în iunie 2024. Directiva Europeană 2021/2101 a fost deja transpusă la nivelul României prin Ordinul 2048/2022. Potrivit acestui ordin, grupurile multinaţionale cu sediul central în UE, cât şi în afara UE, cu cifra de afaceri anuală consolidată mai mare de 3.7 miliarde RON (echivalent 747.5 milioane de euro la 21 decembrie 2021), în fiecare din ultimele două exerciţii financiare consecutive, vor trebui sa raporteze public informaţiile privind impozitul pe profit începând cu 1 ianuarie 2023. Implementarea acestei directive la nivelul României aduce o şi mai mare transparenţă fiscală, cu scopul reducerii şi evitării evaziunii fiscale.
Totodată, creşterea transparenţei fiscale la nivelul UE a fost adusă şi prin Directivele UE împotriva practicilor de evitare a impozitării - ATAD, precum:
- DAC 4 privind schimbul automat obligatoriu de informaţii între autorităţile fiscale în ceea ce priveşte raportarea de către întreprinderile multinaţionale pentru fiecare ţară.
- DAC 6 privind obligativitatea de raportare a schemelor transfrontaliere de optimizare fiscală.
- DAC 7 privind reguli noi de raportare fiscală pentru platformele digitale.
- DAC 8 privind obligaţii de raportare pentru monedele electronice şi activele cripto.
Cum trebuie să se pregătească societăţile?
În lumina tuturor iniţiativelor la nivel internaţional prezentate mai sus, dar şi a altor demersuri în aceeaşi direcţie, companiile ar trebui sa adopte o abordare proactiva şi să ia în calcul acţiuni precum:
- Analiza informaţiilor disponibile public şi identificarea ariilor de risc fiscal (ex. presa, social media, pagina web, etc).
- Implementarea raportării fiscale integrate în cadrul mai larg de raportare ESG.
- Implementarea tehnologiei de gestionare a conformităţii fiscale.
- Proiectarea structurilor organizationale şi a rolurilor şi autorităţii funcţiei fiscale în rândul personalului funcţiei fiscale.
- Sisteme de monitorizare şi evaluare a riscurilor fiscale.
- Sisteme de prognoză fiscală.
- Revizuirea şi perfecţionarea guvernării fiscale şi a cadrului de control.
- Sisteme de măsurare a efortului ESG (de exemplu, proiecte, dezvoltări, investiţii etc.)
- Formularea unei strategii fiscale corporative.
- Strategie de comunicare/transparenţă fiscală.
O abordare proactivă şi un comportament sustenabil în linie cu obiectivele ESG vor oferi companiilor un avantaj competitiv atât în faţa consumatorilor, investitorilor, cât şi a tuturor partenerilor de afaceri.
