Se vorbeste despre majorarea deficitului bugetar la 2% din PIB pentru 2006, dupa ce o prima rectificare il dusese de la 0,5% la 0,9%. Argumentul invocat ar fi nevoia de a finanta lucrari de infrastructura in sectoare cheie ale economiei.
De ani buni sectoare ce furnizeaza bunuri publice esentiale (infrastructura, educatie, sanatate etc.) sunt cronic subfinantate. Prin urmare, incercarea de a aloca mai mult pentru asemenea sectorare are sens ca o grija constanta. Suirea insa subita a deficitului la 2% ar arata ca proiectul de buget inaintat Parlamentului ca si prima sa rectificare nu au inclus obligatii asumate de Guvern in 2005 si nu fost bine chibzuite. Acest fapt provoaca nedumerire privind exercitiul de programare bugetara, intrucat una este sa ai de-a face cu socuri neanuntate (ex: inundatii) si altceva cu obligatii asumate deja. Adaug aici ca nu este clar daca noua rectificare tine cont de impactul constituirii fondului Proprietatea asupra bugetului public curent.
Cresterea deficitului bugetar la 2% si poate chiar peste, in acest an, ar avea implicatii majore. Cat priveste dezinflatia, impactul negativ ar fi atenuat de orientarea cheltuielilor suplimentare catre investitii. Dar, o parte din ele nu au cum sa nu fie cheltuieli curente, care maresc cererea agregata de bunuri finale. Daca tinem cont ca la finele lui mai executia bugetara arata un surplus de cca.1% din PIB inseamna ca pentru restul anului cheltuielile nete (cererea neta) vor fi de minimum 3% din PIB, ceea ce nu va ajuta BNR in a tine inflatia anuala aproape de 6%. BNR a anuntat deja ca asteapta o inflatie de peste 6,5% in 2006. Estimarea mea este ca va fi in jur de 7%. S-ar lovi si in credibilitatea noului regim de politica monetara ("tintirea inflatiei"), care are complicatii oricum. Ar fi de spus si ca intr-o economie care tureaza iute, peste PIB-ul potential (cresterea de 7% in primul trimestru a.c. nu este, in opinia mea, sustenabila), marirea cheltuielior guvernamentale, alte conditii fiind neschimbate, este contraindicata. Alta implicatie se refera la inversarea tendintei de scadere a deficitului din ultimii ani. Ai spune ca aceasta tendinta a ocultat dezinvestirea in sectoare cheie, care nu putea continua fara consecinte rele. Dar si asa, inversarea este notabila. Daca ar fi conjuncturala nu ar fi ceva dramatic. Dar semnele sunt diferite. Anul aderarii inseamna inca cca 1,5% cheltuieli cu plata contributiei la bugetul UE si cofinantare de fonduri UE. La acestea trebuie adaugate influenta functionarii fondului Proprietatea (posibil 0,6-0,7% din PIB anual) si cea a finantarii reformei sistemului de pensii (posibil 0,5-0,6% din PIB anual). Una peste alta si considerand ca noi investitii incepute in 2006 (in transporturi, educatie etc) continua in anii ce vin, se poate ajunge usor la peste 4% din PIB deficit bugetar in 2007. Cresterile de impozite si noile taxe prevazute de Codul fiscal ajustat nici pe departe nu pot compensa nevoile noi ale bugetului.
Depasirea unui prag de 4% ar insemna: a) trecem dincolo de pragul de 3% impus de Pactul de Stabilitate Financiara; b) s-ar valida pregnant inversarea de tendinta in privinta deficitului bugetar. Un asemenea deficit ar lucra impotriva continuarii dezinflatiei in anul aderarii cand, oricum, s-ar
manifesta un accentuat efect Balassa-Samuelson si un posibil puseu inflationst specific acelui an; un deficit bugetar de peste 4% din PIB in anul aderarii ar mentine inflatia la peste 6%, ceea ce ar tine dobanzile cocotate. Cresterea deficitului bugetar ar aduce cu sine si o crestere a deficitelor externe; daca creditul neguvernamental nu s-ar potoli in urmatorii doi ani, deficitul de cont curent ar putea trece de 12% ceea ce, in conditiile unui cont de capital completamente liberalizat, ar mari vulnerabilitatea economiei si volatilitatea miscarilor financiare.
Se impune deci o analiza serioasa a implicatiilor anuntatei rectificari bugetare. Daca nu vor fi controlate presiunile pe buget, iar acesta nu va fi construit respectand constrangerile ce decurg din nevoia de stabilitate economica, un derapaj al deficitului devine inevitabil in urmatorii doi ani, cu efecte detrimentale pentru economie.
Pentru a limita cresterea deficitului bugetar trebuie sa se procedeze la o restructurare a cheltuielilor bugetare, care sa stimuleze oferta; trebuie sa se colecteze mai mult si mai bine; trebuie sa se recurga la parteneriate public-private, acolo unde este posibil, pentru a elibera bugetul de unele poveri; trebuie sa nu se cedeze la presiuni salariale nejustificate. Si nu trebuie primejduita abilitatea economiei prin masuri populiste gandindu-se la perspectiva unor alegeri anticipate.
Daniel Dainau este profesor de economie, fost ministru de finante
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
