Cred că România este acum în momentul când este necesar ca oamenii să-şi facă timp pentru comunitate, pentru ceea ce se întâmplă în jur.
Consider că acesta a fost cel mai mare minus în cei opt ani de creştere economică dintre 2000 şi 2008: nu a crescut gradul de implicare socială.
Când cresc veniturile, oamenii nu stau să vadă de unde. Dar când scad, încep să se întrebe. După trei ani de restrişte, în 2011, au început să apară tot mai multe întrebări, mai ales în mediul de business.
Mulţi români consideră o mizerie implicarea în politică, dar nu înţeleg că fără această implicare, oricâţi bani vor fi la buget, tot nu vor fi cheltuiţi cu folos.
Există un refuz al implicării, o cedare asumată a organizării spaţiului public către "profesionişti" ai devierii resurselor comune în folos personal.
Relaţiile sociale, majoritatea bazate în România pe rudenie, nu sunt transpuse în forme de organizare publică prin care să se exercite presiune asupra administraţiei, asupra celor care decid asupra banilor strânşi în comun.
Sunt puţine asociaţii, organizaţii, forme de organizare neguvernamentală la care oamenii să participe într-adevăr şi din participarea lor să vină rezultate.
Oamenii au impresia că dacă îşi rezolvă fiecare problemele, fără măcar să se pronunţe printr-o poziţie publică asupra unor chestiuni de interes general, se poate progresa. Este o iluzie.
Neimplicarea costă. Spre exemplu, sunt uimit cât de redusă este intervenţia mediului academic în administraţie sau privind poziţia economiei româneşti în noua economie globală, de după criza din 2008.
Universitari, institute de cercetare economică participă la proiecte utopice, dar nu sunt preocupaţi să calculeze, de exemplu, unde este cea mai mare nevoie de o autostradă în România, să facă un raport asupra bugetarilor sau despre cum trebuie îmbunătăţit managementul companiilor de stat.
Intervenţiile în spaţiul public sunt puţine, noile voci se aud greu.
E o iluzie să crezi că vine de la sine o organizare administrativă mai bună. Sau să crezi că prin intrarea ţării în NATO, în Uniunea Europeană, în zona euro sau orice fel de altă organizaţie transnaţională ţara va fi administrată mai bine.
Mai ales că în 2011 surprizele negative au venit tocmai din exterior.
Cine se gândea că va putea America să-şi piardă ratingul triplu A? Sau că Financial Times va ajunge să folosească cuvântul "colaps" când vorbeşte despre moneda unică europeană?
Dar cine se gândea în România că agricultura va avea o creştere de 22% în trimestrul al III-lea? Pentru că altfel, nimic nu a mişcat într-o economie "flat", în care volumul de credite stă la 50 mld. euro din decembrie 2008 încoace.
Turbulenţele financiare din 2011 au arătat ca este momentul ca România să se gândească cum să facă să se bazeze într-o măsură mult mai mare pe ea însăşi pentru a merge mai departe.
Dar nu prin proiecte aiuristice pe care politicienii le aruncă pe piaţă fără niciun fel de pregătire, cum a fost cazul anul acesta cu desfiinţarea sectoarelor şi a judeţelor.
Oameni din businessul românesc, veniţi cu agenda voastră, pentru că altfel politicienii vă vor face agenda. Veniţi şi spuneţi că durează şase luni să muţi sediul fiscal al unei societăţi comerciale, că absolvenţii de licee industriale nu mai ştiu cum să execute o sudură, că aşteptaţi cu lunile decontul la TVA sau să aflaţi dacă aţi câştigat sau nu un proiect european.
Acţionaţi, organizaţi-vă, cereţi.
Profesori de la Universitate, de la Politehnică, de la ASE, veniţi cu idei, trimiteţi opinii la ziare, implicaţi-vă.
Funcţionari ai statului, raportaţi tot ceea ce vedeţi necurat în jur.
Parlamentari, cereţi explicaţii guvernului despre cum cheltuie banii.
Contribuabili, cereţi parlamentarilor să vă spună ce au făcut pentru voi.
Jurnalişti, atacaţi şi cereţi socoteală în fiecare zi politicienilor.
Români, la mulţi ani!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
