Dilema prizonierului este un joc. Oricine a facut un curs de negociere a trecut la un moment dat prin lectia acestui joc. In principiu, dilema prizonierului vorbeste despre tendinta naturala a oamenilor de a nu avea incredere unul in celalalt, tendinta exacerbata de situatiile limita in care se afla la un moment dat. Si asta, in contradictie totala cu ratiunea care spune ca increderea reciproca este singura reciproc avantajoasa.
Practic, atunci cand procuratura aresteaza doua persoane implicate in acelasi caz si nu detine probe suficiente pentru a-i inculpa, apeleaza la un plan Faustian de a-i determina pe cei doi sa se denunte reciproc. Exista urmatoarele posibilitati: daca ambii detinuti se abtin, scapa amandoi a doua zi; daca unul denunta si celalalt se abtine, denuntatorul scapa si celalalt primeste 5 ani de inchisoare. Daca cei doi se denunta reciproc, ambii petrec cate trei ani dupa gratii. In 90% din cazuri, echipele care joaca pentru prima data “dilema prizonierului” incheie cu rezultate lamentabile, fiecare incercand sa castige impotriva celuilalt, situatie in care pierd amandoi.
A doua oara e diferit: majoritatea inteleg ca fac o echipa cu adversarul fiind de fapt in competitie cu alte echipe adversare. Inteleg ca de fapt jocul nu este intre detinuti ci intre echipele de detinuti care se pot denunta sau nu. Si atunci increderea reciproca devine un instrument de a-i invinge pe ceilalti. Increderea devine valoroasa. Cu ea poti sa castigi jocul in favoarea intereselor echipei tale. Altfel esti schimbat. Aruncat la cos si inlocuit cu altii care pot lasa la o parte mandria irationala si care pot privi jocul prin ochii celor pe care-i reprezinta.
Asistam de ceva timp la un joc copilaresc intre presedinte si premier. Atata timp cat rezultatul catastrofal al acestui joc se rasfrange doar asupra audientei canalelor de stiri, canale menite sa tina ocupati pensionarii, pentru ca acestia sa uite de mizeria si lipsa de respect cu care sunt tratati, pierderea reciproca spuneam, poate fi trecuta cu vederea. Atunci cand insa conflictul continuu are efecte majore si dureroase asupra pietei valutare, pietei de capital, increderii investitorilor in Romania noastra a tuturor, atunci presedintele si premierul pot fi siguri ca actioneaza impotriva intereselor nationale, pot fi siguri ca vom fi considerati parteneri indoielnici, instabili si imaturi.
Analistii spun ca nu este o problema, ca investitorii inteleg jocul politic si ca increderea externa ramane neatinsa; le aduc aminte insa ca este vorba in primul rand de increderea noastra, a ROMANILOR! Si le mai amintesc ca un popor, o natiune, este o suma a unor milioane de indivizi cu personalitatea si cu increderea lor. Increderea lor in sine si increderea fata de cei din jur. Astazi, toate acestea sunt macinate sistematic de conflictele dintre asa zisii conducatori ai tarii, ai satelor si oraselor, pentru intelepciunea si sanatatea carora o gramada de ROMANI credinciosi se roaga duminica in Biserici.
Oare era atat de greu ca inainte de finalizarea negocierilor cu FMI si UE presedintele sa se intalneasca cu premierul si sa gaseasca un compromis pentru sursele bugetare suplimentare de care era nevoie? Era greu ca fiecare dintre cei doi sa isi imagineze ca aceasta lipsa de comunicare va genera foarte repede un conflict datorita caruia sa sufere o tara intreaga? Pot sa pariez ca pactul de coabitare nu a fost idea noastra. Pot sa pariez si ca acciza suplimentara este efectul unui rationament sugerat de catre creditori. Si sunt la fel de sigur ca nimeni nu isi asuma responsabilitatea din afara pentru deciziile luate in tara. Si mai stiu ca toate ideile imprumutate de la altii si in care nu credem singuri, sunt sortite esecului. Oare ce ne lipseste pentru a imbraca haina de ROMANI? Ce ne lipseste pentru a fi morali si integri?
Undeva cineva se distreaza pe seama noastra. Se bucura de faptul ca ROMANIA se zbate in mocirla conflictelor interne si se ofera pe tava intereselor straine fara a obtine nimic in schimb pentru cei ce se roaga Duminica. Echipa noastra de conducatori pierde. Este invinsa de toti cei care inteleg dilema prizonierului. Nu mai vreau conducatori inteligenti. Nu vreau politicieni impecabili, nu vreau ambitiosi, nu vreau tineri nici batrani, bogati sau saraci, procurori sau comandanti. Vreau ROMANI PATRIOTI. Care sa inteleaga dilema prizonierului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
