opinie cristian hostiuc, director editorial ZF

Drama businessurilor antreprenoriale din Europa Centrală şi de Est: Ştim cine eşti, credem în afacerea ta, dar trebuie să sunăm la Viena, pentru că acolo se aprobă creditul

24 ian 2016 Autor: Cristian Hostiuc

Cei care conduc cele mai mari bănci comerciale din Europa Centrală şi de Est – UniCredit/BankAustria, Erste, Raiffeisen - sunt bucuroşi că această zonă are o creştere dublă sau triplă faţă de Europa Occidentală (3% vs. 1%), iar potenţialul nu s-a epuizat. “Mai există loc  pentru vânzarea de credite ipotecare sau de consum, iar la nivel de corporate vrem să finanţăm întreprinderile mici şi mijlocii, care aparţin antreprenorilor naţionali” este cuvântul de ordine al bancherilor comerciali.

Analiştii şi cei care administrează fondurile de investiţii de portofoliu (plasament în acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat) judecă zona şi ţările doar prin cifrele macro. Aşa se face că România a ajuns un star în regiune, cu o creştere economică de aproape 4%, fără inflaţie, cu un curs valutar stabil, cu deficitul bugetar ţinut sub control (parafa FMI sau a Comisiei Europene este esenţială) şi fără deficit de cont curent. A fost problema cu creditele neperformante, când România a ajuns pe locul doi în Europa, după Grecia, cu 24%, dar acum această rată s-a redus la 12%, deci nu mai e nicio problemă.  La altceva nu prea se uită analiştii şi administratorii de fonduri.

Dacă trecem de cifrele macro, peisajul se schimbă dramatic, în special la nivelul firmelor mici şi mijlocii naţionale, pentru că cele mari sunt deţinute într-o proporţie foarte mare de multinaţionale.

Cazul lui Artur Gevorkyan, proprietarul şi directorul grupului Gevorkyan din Slovacia, este relevant pentru toate firmele antreprenoriale din zonă. Acest armean, inginer de avioane, care acum 20 de ani a pornit în Slovacia un business de fabricare de componente pentru diverse industrii (auto, metalurgie etc.) de 20 de milioane de euro pe an (cu intenţia de a ajunge la 40 de milioane de euro până în 2018), a explicat în faţa bancherilor, investitorilor şi analiştilor prezenţi la tradiţionala conferinţă Euromoney de la Viena pentru Europa Centrală şi de Est de la începutul fiecărui an cum stă treaba în realitate. Mulţi nu prea au zâmbit.

“Pentru fiecare solicitare de finanţare, de credit, pentru fiecare business plan, bancherii locali îmi spun: Te cunoaştem, credem în tine, în business planul tău, dar... trebuie să sunăm la Viena, să vedem ce spun ei, pentru că acolo se aprobă creditul. Nimeni nu mai ia o decizie la nivel local, naţional. Cu acelaşi business plan, o bancă îţi dă şase milioane de euro, mai puţin decât ai nevoie, o alta patru, iar alta zero. Discutăm cu bancherii numai despre scenariile negative, că business plan-ul este prea optimist sau că intrăm în faliment etc. Nu există alternativă reală de finanţare la sistemul bancar atunci când ai nevoie de bani. Lucrăm cu Citibank, OTP, UniCredit, Erste, niciodată mai mult de o bancă din aceeaşi ţară. De ce? Dacă se întâmplă ceva la Viena?

Dacă discutăm cu un fond de investiţii, ei când vin în companie calculează numai cifre. Noi suntem o companie de familie, am construit un brand, vrem să transferăm afacerea copiilor şi nepoţilor noştri. Noi nu suntem numai cifre.”

Confruntându-se cu o escaladare a creditelor neperformante, cu schimbările continue de management din cauza alternanţei politice, cu furturi, cu devalizări, cu lipsa experienţei în creditare, în ultimele două decenii marea majoritate a ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi-au privatizat băncile comerciale naţionale. Aceasta a fost şansa băncilor austriece, franceze, greceşti, olandeze sau germane de a intra pe aceste pieţe. În acest moment, sistemele bancare din aceste ţări sunt controlate de grupurile financiare internaţionale, singura excepţie fiind Polonia.

Criza din 2008 încoace a schimbat radical modul de finanţare a companiilor naţionale antreprenoriale din această zonă. Decizia finală s-a mutat la Viena, Paris, Amsterdam, Atena sau Frankfurt. Iar acest lucru a devenit frustrant pentru antreprenori, care simt că nu mai au acelaşi limbaj cu bancherii de la centru. Totul este pus într-o matrice, riscul este evaluat la grămadă, nicio bancă nu mai vrea să rişte după ce a pierdut în criză, iar calculatorul îţi dă decizia finală.

Băncile de la Viena, indiferent că este vorba de UniCredit/BankAustria, Erste sau Raiffeisen, vor să crească pe întreprinderile mici şi mijlocii, pentru că firmele mari, controlate de multinaţionale, au bani fie de la centru, fie sunt pline de cash, având poziţii dominante în economie – energie, gaze, petrol, retail, industria alimentară, agrobusiness etc. SME (small medium enterprises), aşa cum sunt cunoscute în limbajul cotidian de bancă, funcţionează după alte reguli, mai antreprenoriale, nu sunt riguroşi cu actele şi cu deciziile, iau bani pentru un lucru şi îl folosesc la altul, proprietarii sunt expuşi tot timpul fluctuaţiilor de regim politic, lucrează cu statul pe relaţii construite în timp, dobânda şi comisioanele nu contează atâta timp cât creditul se aprobă etc.

Cum se împacă dorinţa Vienei cu acest mod de lucru local, antreprenorial în noile condiţii, când pentru fiecare credit acordat trebuie să-ţi reduci riscul bancar la maximum sau să-l plăteşti cât nu face?

Băncile vor să crească pe SME-uri în strategia pe hârtie, dar realitatea este alta. Vremurile de boom s-au încheiat pentru mulţi antreprenori, multe pieţe s-au închis şi au fost preluate de multinaţionale cu o forţă financiară mult mai puternică, sunt secaţi de energie după criză şi nu mai pot să aştepte un nou ciclu economic, pentru că anii s-au adunat.

Dincolo de telefonul care trebuie dat la Viena, Milano, Paris, Amsterdam, Atena sau Frankfurt, problema Europei Centrale şi de Est, mai puţin a Poloniei, este lipsa pieţei de capital şi dependenţa companiilor naţionale de finanţarea bancară. Iar România se încadrează perfect în această situaţie. Cei care au condus România după 1990 au văzut crearea pieţei de capital doar ca îndeplinirea unei obligaţii în relaţiile cu FMI şi Banca Mondială.

Nimeni nu a vrut să dezvolte o alternativă la bănci de finanţare a companiilor. Iar băncile care operează în Europa Centrală şi de Est îşi reduc treptat finanţările pentru că directiva de la centru este să se bazeze numai pe economisirea locală. Dacă ea există, bine, dacă nu, asta e. Băncile îşi schimbă profilurile de risc, cer mai multe garanţii, sunt circumspecte la orice business plan şi, bineînţeles, primul scenariu pe care îl iau în considerare este dacă antreprenorul intră cu firma în insolvenţă sau în faliment.

Acum mai bine de o sută de ani, americanii au rezolvat această problemă a finanţării ideilor antreprenorilor prin dezvoltarea pieţei de capital. Acolo antreprenorul se duce la investitorii privaţi sau pe bursă să ridice banii, şi nu la bancă. În România, antreprenorul a fost “drogat” să vină la bancă. Iar când banca îi dă reject, nu are unde să se ducă, iar frustrarea lui se transformă într-o revoltă publică care se extinde an de an. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care încrederea în bănci în România a scăzut la jumătate după criză, conform unui articol de pe Hotnews pe baza datelor băncii centrale din Austria.

Dacă autorităţile naţionale, vedeţi cazul României, nu s-au îngrijit de dezvoltarea pieţei de capital, ca alternativă la bănci, de acest lucru se vor îngriji tot bancherii austrieci.

Băncile se vor restrânge, iar piaţa de capital va creşte pe modelul anglo-saxon, a anunţat la conferinţa Euromoney, ca o privire în viitor, Ewald Nowotny, guvernatorul băncii centrale a Austriei.

Până la urmă, tot la Viena va trebui să suni.

 
Cuvinte cheie:
opinie
, cristian hostiuc
, vine
, banci
, imm
, SME
, finantare
, creditare
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide