Sambata trecuta a fost ziua mondiala a batailor cu perne. In 70 de orase din intreaga lume - New York, Moscova sau Amsterdam - mii de oameni s-au batut cu perne de le-au mers fulgii. Nu si la Bucuresti, dar la Bucuresti si in intreaga Romanie, de doua saptamani, oamenii au o distractie. Bataia cu dosarele parchetului.
De la afacerea Tigareta II din urma cu 10 ani nu a mai existat un asa apetit pentru scenarii in care sunt implicati presedinti, fii si fiice de presedinti, politisti si servicii secrete.
Peste tot pluteste umbra presedintelui in functie, Traian Basescu. El este implicat in arestarea unui puternic om de afaceri sau a unui puternic om din fotbal.
Sunt putini oameni in Romania care nu ar baga mana in foc ca la mijloc este biblicul "deget al lui Dumnezeu", "Deus ex machina". Pana si necredinciosii discipoli ai lui Nietzsche au uitat ca "Dumnezeu a murit".
Nimeni nu-si pune intrebarea: dar daca Traian Basescu nu are puterea care i se atribuie? Sau daca aceasta putere pleaca tocmai din ceea ce i se atribuie, dar nu detine de fapt, lucru care ar putea fi lesne corectat?
Adrian Nastase, fostul premier, acuza ca este purtat prin tribunale de parchetul lui Traian Basescu. Presa preia declaratiile sale, dar nu aminteste ca in timpul mandatului sau de premier il purta prin tribunale pe Traian Basescu (dosarul Flota) si nici ca a cerut explicit unui inalt procuror sa-l aresteze pe Mugur Ciuvica pentru documentul Armaghedon II.
Daca totul ar fi o bataie cu perne, lucrurile ar putea fi luate "ˆ la legere".
Dar lucrurile sunt mult mai grave. Ceea ce inteleg, cel putin eu, este ca acestei tari nu i se da nicio sansa. Nu credem ca procurorii ar putea fi independenti - ca au inceput sa fie -, ca o ancheta isi poate urma firesc cursul fara "indicatii pretioase". Nici eu nu cred pe de-a-ntregul, si asta ma sperie uneori. Daca as spune cuiva ca procurorii sunt independenti, ar spune ca sunt nebun si de aceea ma feresc sa afirm ca, uneori, cred si sper ca lucrurile sa intre pe fagasul normal.
Eu il inteleg pe varul lui George Becali cand tuna si fulgera impotriva procurorilor, dar nu il inteleg pe Florin Calinescu, un om fara dubiu inteligent, care acuza "marsavia" corpului judecatoresc dupa arestarea patronului Stelei.
Generatia mea, oameni sub sau putin peste 40 de ani traieste binecuvantarea de a nu fi cunoscut comunismul pana la capatul lui si frustrarea de a fi trait in capitalism atat cat sa fii dezgustat de ceea ce se intampla in jurul tau. Nu este deloc bine, pentru ca, in fond, nu au trait nici una, nici alta.
Oamenii acestia sunt sceptici in esenta lor. Cand le vorbesti de dreptate, se infioara precum aricii.
Pe ei ii inteleg, dar nu-i inteleg pe cei traiti pe deplin in capitalism, oameni de 25-30 de ani.
Cine le-a inoculat lor credinta ca totul in jur este o cabala sinistra, ca nimic nu se poate in tara fara ordin de sus, ca procurorii raspund la ordin, ca cine detine puterea politica este imun, iar cine o pierde este pe faras?
Cine le-a spus ca nu poti ajunge om politic, nu poti ajunge "cineva" la guvern sau Parlament, daca nu esti un ticalos, daca nu furi, daca nu bagi pe altul in puscarie?
Cine i-a invatat sa nu dea nicio sansa tarii asteia si lor insisi pana la urma?
Eu nu stiu daca puterea politica este implicata in ceea ce s-a intamplat in ultimele saptamani, desi toata lumea ma asigura ca este. Si pentru ca nu stiu, spun impotriva curentului: nu este.
Poate gresesc, dar prefer sa gresesc asa decat sa intru in corul analistilor televiziunilor si ai presei scrise care nu vad in coltul asta de lume decat o trambulina spre iad. Iar eu nu cred ca drumul spre rai trece prin iad.
Iulian Anghel - editor politic al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
