Cea mai ciudată din ciudăţeniile zilei de azi. Prima pagină (on-line) a majorităţii publicaţiilor ce merită citite: Premierul i-a dat mâna liberă ministrului justiţiei “să taie în carne vie”, după cazul de la Costineşti. Nimeni nu s-a întrebat şi nu a întrebat: de ce, în loc să-l demită pe şeful Poliţiei Române, Predoiu “a trimis corpul de control” la Constanţa? Ca să ce? Ca să-i demită pe doi ofiţeri de rang inferior? De ce şeful Poliţiei Constanţa este încă în funcţie? Trebuie ca ministrul Predoiu să ceară acordul prim-ministrului pentru demiteri în Poliţie? Cine conduce Poliţia?
Ministrul Rafila spune că nu-i poate demite pe şefii spitalului din Botoşani unde o mamă a murit pentru că medicii şi asistentele, prezenţi în spital, nu s-au uitat la ea şapte ore. Nu-i poate demite că “aşa e legea”. Dar cine face legea?
Pensiile speciale – care uneori înseamnă mai mult decât salariile pe care “specialii” le încasează - nu pot fi reduse pentru că Curtea Constituţională (nouă tipi beneficiind, ei înşişi, de “pensii speciale”) zic că e neconstituţional. Păi, în Constituţie, nu scrie niciunde de “pensii speciale”. De ce nu pot fi ele eliminate atunci?
Ştim din Constituţie că Parlamentul este autoritatea supremă de legiferare în această ţară. Cum au ajuns nouă oameni să dicteze cum trebuie să funcţioneze lucrurile în stat? Cine a aprobat legea de funcţionare a Curţii Constituţionale care dă dreptul acestor nouă oameni să se pronunţe asupra orice şi să decidă chiar ce salarii şi pensii au magistraţii? De ce Parlamentul nu modifică legea, astfel încât membrii Curţii Constituţionale să se pronunţe doar asupra textelor din proiectele de lege care ar putea încălca Constituţia?
“Nu avem pârghii legale” – nu-i putem demite pe cei din Poliţie, chiar dacă incompetenţa lor este cumplită.
Ai luat un post prin concurs, la stat, nici Dracu nu te mai poate da afară, chiar dacă eşti ultimul tâmpit şi cel mai mare şpăgar de pe o distanţă de 100 de kilometri pătraţi de cocioaba ta.
Lucrezi la spitalul Lahovary din Bucureşti. Chemi un pacient la 7 dimineaţa, dar te uiţi la el după 12 ore, la 7 seara, vreme în care tu ai operat la cabinetul tău particular de la Ponderas. Cine să-ţi facă şi ce, când pe uşa cabinetului tău scrie “doctor în medicină”? Şi apoi cine să te controleze? Pentru că nu te controlează nimeni, faci ce vrei. Salariile medicilor din România au ajuns aproape ce cele din Occident. Dar şpaga pentru o operaţie simplă este scrisă, nu pe uşă, ci pe buze pentru că oamenii care intră în spital se interesează mai întâi de ce şpagă dau decât de ce servicii beneficiază. Spitalul Militar din Galaţi: şpagă 1.000 le lei pentru medic pentru o operaţie de piatră la fiere şi 1.600 de lei pentru una de hernie de disc. Şpaga la Floreasca din Bucureşti (piatră la fiere) este de 1.000 de lei pentru medic, 200 de lei pentru anestezist şi, desigur, trebuie să dai şi asistentelor.
“Nu avem legislaţie”! Păi staţi o clipă! Legislaţia cine o face? Adică guvernul, având o majoritate puternică în Parlament, se plânge că nu are “legislaţie” ca să corecteze lucurile cumplite de aici?
Nu ai legislaţie ca să împiedici dramele de pe şosele, dramele din spitale? De ce nu adopţi tu legislaţia care să-i pedepsească pe vinovaţi şi să-i ajute pe cei în suferinţă?
Pai nu voi faceţi “legislaţia”? Pai ce poate face statul atunci, în afară de a cheltui o treime din veniturile din impozitele celorlalţi, pentru a acoperi salariile celor care nu fac nimic pentru că “nu au legislaţie”?
