Adrian Nastase, intr-un articol de saptamana trecuta, justifica ceea ce el numeste legitimitatea demersului Parlamentului de suspendare a presedintelui Traian Basescu in felul urmator. Spune dl. Nastase: Basescu a fost ales cu cinci milioane si ceva de voturi, dar voturile celor 322 de parlamentari care au optat pentru suspendarea sa, aceste voturi insumate, reprezinta mult mai mult. Cum traim intr-o democratie reprezentativa in care electoratul are un cuvant de spus odata la patru ani, alegatorii, prin reprezentantii sai, si-ar fi dat acordul pentru indepartarea presedintelui. O asemenea explicatie este aiuritoare, dar are acoperire.
Curtea Constitutionala a spus ca Basescu nu trebuie suspendat, dar Parlamentul a decis altfel, in baza Constitutiei care statueaza ca avizul judecatorilor este doar consultativ.
Probabil ca, intr-o alta tara, s-ar fi tinut seama de avizul Curtii, dar la noi nu s-a tinut. Ceea ce nu inseamna ca Parlamentul ar fi actionat ilegal. Parlamentul a actionat poate "despotic", asa cum sustin aparatorii d-lui Basescu, dar acoperit de legi.
Acoperit de aceleasi legi, Parlamentul, care l-a suspendat pe presedintele Basescu, incepe sa faca agenda Guvernului. Mai multe legi aflate pe agenda Parlamentului, promovate de parlamentari si nu de Guvern, ar putea da peste cap politica de resurse a Executivului.
O problema de ordin institutional valabila nu doar la noi, ci oriunde, arata ca in momentul in care o "putere" este slaba, cealalta va ocupa terenul cedat. Noi avem de-a face acum cu doua "puteri" slabe. Mai precis, stalpii puterii executive, Presedintia si Guvernul, sunt subrezi. Presedintele este suspendat, Guvernul are o majoritate parlamentara de doar 20%. Aproape natural, Parlamentul a ocupat terenul "inamic". Nu se intampla doar la noi. Sa ne amintim ca Parlamentul European a capatat puteri noi, aproape prin santaj si asta doar in urma cu doar doi ani. A santajat, practic, Comisia Europeana si Consiliul sa-i acorde dreptul de a monitoriza Romania si Bulgaria, amenintand ca, altminteri, nu va ratifica Tratatul de aderare a celor doua tari.
In mare, pana in prezent, disputa pentru putere se dadea intre cei doi poli ai puterii executive - Presedintia si Guvernul. Ion Iliescu a fost, probabil, cel mai puternic presedinte al Romaniei postrevolutionare. Dar nu pe durata tuturor mandatelor sale. A fost puternic in timpul guvernarii Vacaroiu (actualul presedinte interimar - ce ironie!) care i-a urmat orbeste ordinele. Atunci Iliescu, desi nu avea nici un drept legal, i-a dat dispozitie procurorului general Nicolae Cochinescu (acum judecator la Curtea Constitutionala!) sa intoarca deciziile de retrocedare a caselor nationalizate. In ultimul mandat Iliescu a incercat inca dintr-un inceput o figura asemanatoare. In 2001, el afirma: "Proprietatea privata este un moft!". Asta nu a impiedicat guvernul Nastase - cu care a fost in conflict - sa inceapa procesul de retrocedare (din ratiuni pe care nu le comentam) a proprietatilor Regelui Mihai I.
Noutatea este in zilele pe care le traim interventia Parlamentului, in ansamblul sau, in lupta pentru obtinerea deplinei puteri in stat. Dar nu trebuie uitat ca este vorba, in primul rand, de un parlament dominat de PSD, chiar daca in intentiile de vot social-democratii nu depasesc, actualmente, 20%. Acest lucru ar trebui sa dea de gandit in primul rand premierului Calin Popescu-Tariceanu. Basescu, caruia premierul i-a declarat razboi total, se va intoarce probabil la Cotroceni prin vointa electoratului, chiar daca din "partajul" cu Guvernul si Parlamentul nu va mai ramane decat "puterea" de a vorbi pe la seminarii.
Insa dupa trecerea furtunii, Guvernul, cu tot programul sau de dreapta, va fi neincetat la mana Parlamentului, asadar, a social-democratilor. Tariceanu si-a luat cum se spune viata in maini, dar sansa lui sa confirme ar fi ca, la capatul mandatului, sa arate ca a facut mult, desi a promis putin. Or, ar fi culmea ca asta sa fie si intentia PSD. Abia aici se vede ca lupta presedinte-premier, alianta nefireasca a partidelor parlamentare pentru o asa-zisa clarificare nu este decat un efort urias al dreptei indreptat spre o sinucidere colectiva.
Iulian Anghel este editor politic la ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
