Pe la inceputurile carierei - acum destula vreme incat sa para o viata - reporter fiind la Guvern imi petreceam mare parte din zi cot la cot cu "tovarasii de suferinta" in incaperea de la parter, unde era claustrata presa.
Bruma de comunicare intre ziaristi si marimile de la celelalte etaje abia se pusese la punct: iti puteai incerca norocul de a obtine informatii (operatiune cu final de multe ori neasteptat) facand coada la telefonul fix sau pur si simplu asteptai cate un comunicat scris in dulcea limba de lemn institutionala.
Inevitabil, erau si zile mai agitate in guvernul condus de blandul Nicolae Vacaroiu (cel mai bun presedinte interimar care a calcat prin Palatul Cotroceni si "numarul doi" ideal al politicii romanesti), momente in care si noi, locatarii coliviei de la parter intram in trepidatie.
Mi-a ramas in minte una din zilele astea, cand in mijlocul bramburelii o colega mai in etate, de la TVR, cu multa experienta si care vazuse destule, a gandit cu voce tare si lehamite: "Mai lasati-ma cu jocurile astea de societate!".
De atunci am inceput sa privesc oarecum filosofic baletul feroce al politicienilor, pe care, fatalmente il urmarim si in care uneori suntem implicati si noi, jurnalistii, cele doua indeletniciri fiind oarecum inrudite.
Si nu e habitat politic in care sa se danseze mai razboinic decat PSD. Asa s-a intamplat in perioada penitenta de opozitie. Asa se intampla acum, cand dansatorii ar trebui sa isi mai traga sufletul, leganandu-se cuminti in hamacul guvernarii de 70 la suta.
Numai ca starea de hamac (pauza de joc) nu se asorteaza cu PSD. Si aici nu e vorba neaparat de faultarea mai mult sau mai putin discreta a PDL. Si viceversa obligatorie. Pentru ca acum sunt la moda basmele despre omnipotenta serviciilor de informatii, celor doua entitati li se potriveste o analogie cu lumea lor: cel mai dihai nu se spioneza si se priponesc inamicii, ci prietenii. Adica aliatii formali, in politica si "servicii" prietenia - in sensul explicativ al termenului - fiind improprie.
Ce altceva poate sa fie intamplarea cam penibila cu reanimarea pe sest a lui Gabriel Oprea? Episod jenant cap - coada: fostul ministru de cursa scurta este relansat cu inocenta spre o comisie parlamentara importanta - infasat in scutece moi de deputat independent - de insasi presedinta Camerei, domnisoara Anastase, care, cu aceeasi nevinovatie necajita, il retrage peste doar doua ceasuri. Se vede ca Gabriel Oprea este condamnat la efemeritate.
Revenind la jocurile de societate din PSD, trebuie spus ca, indeobste, cele din spectacolul principal sunt destul de discrete. Adica nu cu trupa si public de matineu, de bilete la galerie sau de sfarsit de saptamana.
Insa, se vede ca si pe aici nu mai este ca in "old good times". Misterele se fac repede praf. Nu doar se salta poalele in matineu. O fac primadonele si
prim-amorezii. Rezervele "ˆ la Garbo" s-au prafuit. Urmariti-i pe Viorel Hrebenciuc si Miron Mitrea. Merita. Ca nu s-a vazut prea des. "Magarul" si "toxicul" Viorel si Miron cel "ascuns dupa fustele" distinsei dumisale sotii, mancatorul de jugulare bronzate.
Poate cei doi se joaca nabadaios sub spectrul comic si cam sinistru al lui Marian Vanghelie - nu stiu cum sa-l categorisesc, personaj, aparitie - pompat(a) asiduu in mentaluri drept un fel de eminenta cenusie, aparent hazoasa, a partidului. Adevarul este ca acest "Casper" al PSD stie sa joace pe langa cine trebuie. Sau sa se lase folosit de cine trebuie. Sau sa foloseasca pe cine trebuie. Acum zece ani pianota pe langa Sorin Oprescu, aflat la primele sale experiente de cucerire a Primariei Generale. Era o aparitie mai neobisnuita, dupa cum exotice pareau incercarile lui Oprescu de a ajunge primar general. Cel din urma a transformat neobisnuitul in fapt. Cel dintai danseaza in stil "friendly ghost" pe langa Mircea Geoana. Si uneori ii poarta vorbele. Aceasta stranie uniune ii umple sistematic de "ofuri" pe multi social-democrati de soi.
Cum am ajuns cu jocurile de societate la Mircea Geoana, nu m-am putut opri a zambi cand l-am auzit pe Miron Mitrea spunand de la inaltimea experientei sale de om trecut prin atatea (ca in melodia servita obsedant cu "pusca si cureaua lata") ca mai-marele PSD e cam nevinovat cu jocurile. Asa sa fie?
Taman aici e farmecul jocurilor de societate din PSD: surprizele furnizate de "naivi". Pe tacute, dar sigur.
Indira Crasnea este redactor-sef adjunct al Agentiei Mediafax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
