De peste 10 ani, absolventii nostri care aniverseaza an de an cate 10 ani de la absolvirea Programului de Executive MBA – cateva generatii au trecut la aniversarea de 20 ani – o buna parte dintre ei care lucrau atunci in multinationale, unii chiar le conduceau aici in Romania sau regional, anunta cu incredere si mandrie ca le-au parasit. Au parasit zona de confort, dupa cum le place sa spuna…
De ce le-au parasit, ce nu le-a mai convenit ? Aveau salarii bune, in Euro cel putin socotite, negociate, eventual masina de servici, sigur daca erau in management sau in vanzari, abonamente la clinici private de sanatate, la sali de fitness, deplasari in strainatate, unde imbini utilul si necesarul delegatiei cu placutul, etc..
Pai nu e ca nu le-a mai placut, dar au crescut, au progresat intr-atat incat chiar daca au ajuns sa conduca organizatiile locale sau regionale, au vrut mai mult, au vrut mai multa libertate de decizie si independenta, fara sa mai depinda de valorile si politica companiei, unde nu poti sa-ti impui mereu propriile valori si principii, care pot sa nu mai coincida in timp, cu cele ale companiei care te-a crescut.
Acesti oameni au invatat business mai putin in scoala, dar mai ales in aceste companii mari care au venit cu reguli, cu know-how, cu stiinta managemetului aplicat si verificat, validat de terte piete si medii complicate. Au venit cu obiective clare de business plan, de bugete si de managementul performantei oamenilor, care nu pierd timpul. Cu aceste experiente si reusite contruite in ani buni de munca asidua, ani in care unii si-au sacrificat familiile, le-au crescut copiii fara sa-i cunoasca bine, au acum curajul si pregatirea, experienta sa fie independenti, dezvoltandu-si propriile lor afaceri.
Multinationalele au creat in Romania in 20-25 ani o intreaga clasa de executivi, care fie au ramas corporatisti, fie s-au facut antreprenori, fie au devenit consultanti. Avem acum o tara de consultanti, traineri si coach in zona de business, care insa isi gasesc proiecte tocmai la multinationalele care au externalizat o serie de job-uri si servicii. Dar isi gasesc usor job-uri si proiecte si la antreprenori sau in zona bugetara, pentru ca sunt oameni pregatiti, cu rezultate in activitatea lor din multinationale. Antreprenorii romani care au reusit sa-si dezvolte afacerile la un alt nivel, dupa 15 – 20 ani de eforturi si reusite, apeleaza tot mai mult la management profesionist care sa le duca mai departe afacerile, daca nu le vand.
Statul roman a lansat de mai multi ani proiectul manager privat la stat, oare de ce ? Pentru ca si statul recunoaste excelenta si profesionalismul celor din privat, orientati spre rezultat, oameni care au invatat practic ce inseamna management performant si raspunderea manageriala. Dar veti spune, acest proiect nu prea a reusit. Normal ca nu a reusit, pentru ca vorbim de doua lumi paralele, care nu se pot intersecta.
In primul rand trebuiau adusi manageri din privat in conducerea executiva a companiilor de stat, nu doar in board, iar in al doilea rand, oamenii trebuiau lasati sa-si faca echipa, nu poti lucra performant cu oameni care au lucrat toata viata lor la stat, fara obiective, fara masurarea lor, fara intelegerea unui limbaj comun, fara, fara…si in sfarsit, cum sa faci performanta cand in board sunt oameni fara pregatire asemanatoare, dar cu agende personale si politice ?
Spuneam ceva despre “zona de confort” din multinationale. E o gluma amara, ce confort atunci cand cu cat lucrezi mai mult si mai bine, cu atat ti se maresc planul si obiectivele de la un an la altul, dar sigur ca esti recompensat pentru asta, mai onest si mai transparent decat la stat, ceea ce oamenii in general apreciaza si-i motiveaza.
Sa nu fiu inteles gresit, nu fac aici apologia multinationalelor, au si ele problemele lor, nimic nu e perfect, pentru ca e tot cu oameni, care au subiectivismul si slabiciunile lor oriunde si oricand, dar acestea sunt mai estompate si dirijate, rafinate prin reguli, proceduri si functionalitati care sa diminueze atitudinea discretionara si autoritarista a unora, chiar daca nu o elimina. Totusi “best practice” in management gasim mult mai des in multinationale decat in firmele antreprenoriale mici si medii, care nu au implementat ceea ce se cheama guvernanta corporativa. Despre firmele si institutiile de stat sau unde statul are inca o participatie semnificativa n-are rost sa vorbim, acolo domneste in continuare guvernanta nepotismului, a gastii si a prieteniilor interesate. Acolo se pun pe masa diplome si doctorate cumparate si plagiate, emise de scoli politice si militare care n-au nici o treaba cu managementul si performanta adevatara in business. Dar nici in administratia publica.. Cati oameni din administratie si/sau din politica au curaj sa mearga sa lucreze in multinationale ? Cati s-ar califica ? Oare de ce merge doar invers ?
E clar acum ce e cu multinationalele si cu corporatistii ? De ce este o falie imensa intre cele doua lumi, corporatista respectiv bugetara ? Pentru ca unii muncesc de nu mai stiu de ei pentru banii pe care-i castiga, iar ceilalti sunt intr-un mediu care functioneaza altfel, pe alte reguli si pe alti bani. Iar cand sistemul bugetar dirijeaza banul public catre nemunca, catre gaurile negre dar electorale din economie, care asistatii sociali si pensionarii speciali in varsta de 45 ani, plus ca acelasi sistem bugetar nu poate explica unde s-au dus zecile de miliarde de Euro “investite” in Romania in ultimii 10 ani, ani de UE, cum sa nu se revolte corporatistii din multinationale care platesc cele mai multe si mai mari impozite din economie ? Si ei chiar le platesc.
Alte intrebari:
Oare cati corporatisti platesc degeaba CASS ? Mii, zeci de mii ? Ei avand in buna masura (tot din munca lor, nu de la Dumnezeu) abonamente medicale corporate in zona privata.
Va amintiti cei nu foarte tineri, cat chitaiam acum 25 ani dupa multinationale, de care aveam nevoie ca de aer ? Adica de capital pentru investitii, pentru locuri de munca bine platite, pentru stiinta managementului, pentru a plati impozite si taxe, pentru a ne destepta managerial si institutional..
Va amintiti cat de mult ne-am bucurat ca vine Nokia la Cluj acum niste ani si cat de tristi am fost cand au plecat ? De ce ?
Realizati ce ar insemna pentru economia Romnaniei sa plece Renault mai devreme decat mai tarziu ? Ca tot sunt niste miscari in strategia lor globala, mai ales pentru ca guvernele noastre nu misca cu autostrada Pitesti – Sibiu.
Stiti de ce suntem pe ultimele locuri din UE la productivitatea muncii ? Nu din cauza sistemului privat, unde se lucreaza ca in vest, pe cat produci pe om-ora, pe zi…, ci al celui de stat, care pune din ce in ce mai mare presiune pe privat, sa creasca salariul minim in economie, in timp ce populatia ocupata in sectorul bugetar creste si numeric fara sa fie nevoie, dimpotriva ! Mai aberant, dupa ce firmele de stat le concureaza neloial pe cele private pe terte piete, mai ramasese piata muncii, unde se discuta marirea in continuare si semnificativ a salariului minim doar la bugetari. Antiproductivitate, inflatie, presiune pe leu, saracie.
Ne-am vandut bancile de stat, cu exceptii nerelevante, asigurarile, cimentul, o parte din energie, padurile, iar revenirea industriei in Romania se bazeaza tot pe multinationale, la fel comertul care conteaza, dar mai ales serviciile si ne punem intrebari retorice ?
Multinationalele sunt companii mari cu prezenta in mai multe tari, companii care in majoritatea lor au pornit de la antreprenoriat, de la afaceri de familie. De mult timp le spun cursantilor nostri romani, destui antreprenori, ca pot sa-si dezvolte afacerile locale in regiune, pot sa devina jucatori regionali importanti si de ce nu, multinationali. Exista deja exemple, trebuie sa-i incurajam si sa-i ajutam, acestea sunt rezultatul firesc al dezvoltarii unei societati cu pretentii, o societate care a invatat, s-a desteptat si are ambitii. De ce sa nu avem si noi multinationalele noastre, care sa ne duca faima in lume, asa cu ne-o duc deja executivii romani cu responsabilitati regionale si globale pentru nume mari in lumea corporatista mondiala ?
Recomand oricarui tanar roman, inclusiv fiului meu, sa intre in “zona de confort” a unei multinationale macar cativa ani, dupa care poate face ce vrea, va fi mult mai bine pregatit atat pentru a-si face un business propriu, cat si pentru a avea un alt fel de viata, aici in Romania sau oriunde va dori.
Dr. Ovidiu Dimbean-Creta - Profesor de Management Financiar si Finante Internationale, Decan al Scolii de Afaceri ASEBUSS
