Opinii

Opinie Adrian Vasilescu: Mai este România o ţară industrializată? (9)

Opinie Adrian Vasilescu: Mai este România o ţară industrializată? (9)

Autor: Adrian Vasilescu

11.01.2012, 00:04 1043

Eforturile de modernizare a României, începând cu reformele din 1866 şi sfârşind cu dezvoltările industriale de dinaintea Primului Război Mondial, au adus multe schimbări înnoitoare în societatea românească, dar n-au impus pe harta Europei şi a lumii încă o ţară industrializată. Au făcut-o cumva reformele din anii interbelici? Consider că răspunsul nu mai poate fi monosilabic: da sau nu. Lucrurile sunt mai complicate.

Numeroşi istorici ori analişti spun astăzi că nu e cazul ca perioada interbelică să fie fetişizată. Fiindcă avântul României ar fi durat numai patru-cinci ani: din 1933-1934 până în 1938. Cât un ciclu scurt de creştere economică. E o mare eroare.

România făcuse importante acumulări capitaliste încă din anii de dinaintea Primului Război Mondial. Împrejurările nu i-au fost însă favorabile. A venit marea conflagraţie din al doilea deceniu al secolului XX - pe care ţara noastră nu şi-a dorit-o, n-a instigat pe nimeni la război, mai mult, timp de doi ani şi-a păstrat neutralitatea - şi a ras cea mai mare parte din ce se realizase în România.

După Primul Război Mondial a fost reluată construcţia economică. Au fost date legi bune, care să încurajeze investiţiile. Au fost ridicate noi companii industriale. A fost dezvoltată piaţa financiar-bancară. Şi, mai ales, au fost formaţi specialişti valoroşi pentru toate sferele economiei şi ale culturii. În planul bunăstării populaţiei, un semn bun a fost construcţia de case cu credit ipotecar. Dovadă că societatea înainta este faptul că, în 1929, ţara noastră a fost în măsură să declare convertibilitatea leului. A venit însă Marea Criză şi firul s-a rupt. Din '33 însă, lucrurile bune au fost continuate. A urmat o perioadă de boom. Până în preajma războiului. A celui de al Doilea Război Mondial.

A gândi însă acum că anii de avânt de după marea criză, până în 1938, au constituit singura etapă de dezvoltare industrială din România de dinainte de 1945 înseamnă să n-ai habar de mersul economiei în această ţară. Fiindcă în România, începând din anii 1860 şi continuând cu anii interbelici, se afirmaseră veritabile centre de excelenţă. Îşi făcuse loc chiar un vibrant spirit de competiţie intelectuală. Şi, în plus, se formase o elită ce-şi etala un sistem de valori bine închegat. Aceste valori s-au afirmat puternic după Primul Război Mondial. Da, România interbelică era dominată de condiţia unei societăţi agrare. Chiar predominant agrare. Nici la oraşe şi nici în sate nu curgea bunăstare. Ţara nu era bogată. Dar scăpase de sărăcie. Iar procesul de industrializare luase avânt.

Numeroşi jurnalişti, istorici, sociologi, alţi specialişti, ce profesaseră şi între cele două războaie, oameni înzestraţi cu un ascuţit simţ al observaţiei, cu capacitatea de a surprinde detalii semnificative - pe care avusesem şansa să-i cunosc în anii '60 - îşi aminteau bine cum era viaţa în România interbelică. Creştea semnificativ numărul celor care câştigau bine. Hrana era ieftină. Era tot mai mare numărul celor ce-şi permiteau să ia zilnic masa la restaurant. Oamenii au învăţat să se îmbrace bine. Chiar şi muncitorii. Tipografii îşi aminteau şi ei cum li s-a schimbat viaţa în bine, ca semn al unei economii care îşi luase zborul. Şi al unei industrii în plină dezvoltare.

Într-adevăr, economia românească era în urcare. Nu fuseseră încă atinse ritmuri mari de creştere economică, productivitatea şi eficienţa nu explodaseră încă în toate fabricile, dar se investea mult, se dezvoltau ramuri noi şi veniturile urcau. Petrolul era numai jumătate avantaj comparativ, fiindcă ni-l dăduse Dumnezeu; dar jumătate era avantaj competitiv, căci românii au fost capabili să-i asigure o bună exploatare. Industria noastră petrolieră ocupa unul dintre primele locuri în lume. Treptat, începuse să aibă căutare benzina obţinută în rafinăriile româneşti. Ca şi uleiurile. Cât priveşte încălţămintea, erau de remarcat creşterile de competitivitate. Locomotivele lui Malaxa erau un semn al performanţei. La fel avioanele IAR, făcute la Braşov.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO