Bugetarii care aşteaptă reîntregirea salariilor, ceilalţi salariaţi, pensionarii, şomerii, studenţii, populaţia în general manifestă un dezinteres aproape total faţă de macrostabilizare. Datele macro comunicate de Institutul de Statistică nu-i impresionează. Îi interesează doar câţi bani primesc şi ce pot să cumpere cu aceşti bani.
Un cunoscut psiholog, într-o emisiune TV, a afirmat uşor enervat: "Ne-am săturat de macrostabilizare!" Deşi, în bună măsură, schimbarea felului în care trăieşte el sau în care trăim cu toţii depinde până la detalii de indicatorii macro. Datele macro exprimă fapte şi întâmplări ce compun mişcări de anvergură "inflaţie, consum, producţie, cheltuieli, venituri" determinante pentru standardul de viaţă.
La un alt post TV un economist, cu argumente mai subtile, spunea ceva despre detronarea macroeconomiei de către mezoeconomie. Ca să înţelegem termenul l-am putea compara, luând ca reper un fruct, cu mezocarpul: partea cărnoasă dintre coajă şi sâmbure.
Numai că economia e un tot. Un complex cu trei mari componente. Microeconomia şi mezoeconomia, domenii în care se plămădeşte traiul nostru de zi cu zi, sunt strâns legate de conţinutul cantitativ al indicatorilor macro.
Dar calitatea? Sigur, calitatea informaţiilor micro, mezo ori macro poate fi relevată numai dacă fenomenul analizat are un grad înalt de omogenitate. Să zicem: posibilităţile românilor de a-şi cumpăra pâine, lapte, carne, zarzavaturi, pantofi, caiete şcolare, televizoare, frigidere şi aşa mai departe. Fără ca datele statistice să ne spună prea mult despre cum se alimentează populaţia. Sau despre cum se îmbracă. Tot aşa cum preocuparea unui segment al populaţiei pentru bunuri mai scumpe, să spunem case ori limuzine, ne poate da doar o idee despre formarea polului bogăţiei în societatea românească. Dar faptul că la noi au fost ridicate case de lux sau că sunt mai multe limuzine scumpe decât în alte ţări nu ne spune dacă societatea, în ansamblu, e bogată ori săracă. E nevoie de corelări cu mulţi alţi indicatori pentru a ajunge la detalii calitative. Întâi şi întâi cu indicatori macroeconomici. Dacă PIB-ul nu va creşte substanţial "pe două planuri deodată, cel potenţial şi cel real!" vom aştepta zadarnic să vedem traiul nostru mergând spre bine.
Istoria ne reaminteşte că o societate devine matură pentru schimbări benefice numai atunci când ajunge să înţeleagă bine ce înseamnă valoarea adăugată şi cum poate fi sporită. Cu condiţia să afle răspunsul la o întrebare cardinală: ce ne-a tras înapoi atât amar de vreme, unde ne aflăm în momentul de faţă, unde am putea să ajungem şi ce avem de făcut. Iar dacă vrem într-adevăr să regenerăm traiul nostru, într-un viitor nu prea îndepărtat, vom fi obligaţi să punem în relaţie directă "în plan micro, mezo şi macro" pofta de consum şi pofta de muncă performantă. Restructurând, concomitent şi munca, şi consumul.
Cum anume? Rolul dominant îl are piaţa. Dar şi statului îi revine un rol important în această ecuaţie. Este firesc ca statul să vândă active, inclusiv pe bursă, să-şi restrângă proprietăţile în economie, dar are numeroase alte obligaţii în viaţa economică, unele complicate, pe care nu le poate vinde. Şi nu va scăpa de ele niciodată. Între care se numără revigorarea pieţei. Iar în materia respectivă, cu multe restanţe, lucrurile nici n-au cum să fie puse în ordine până când nu va fi înghiţit, cu lingura, un medicament ce li se pare celor mai mulţi teribil de amar: organizarea concurenţei.
Concret: numai intensificarea concurenţei poate să pună pe rol costuri recunoscute de piaţă, o productivitate şi o performanţă optime, produse competitive, cifre de afaceri bune şi profit îndestulător. Altă cale de ieşire din labirint nu există. Abia după acest pas ar putea urma timpul doi, cel aducător de bunăstare. Deocamdată însă, salariul continuă să fie neîndestulător, pensia la fel, nici chiar veniturile din activităţi de tip capitalist nu sunt la nivelul aşteptărilor, iar gospodăria românească medie are încă dificultăţi în a-şi cumpăra bunuri pentru consumul curent şi cel de folosinţă îndelungată. Fără macrostabilizare însă nu vom trăi altfel, chiar dacă PIB-ul reuşeşte să-şi recupereze câte ceva din pierderea pe care i-a provocat-o criza.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
