Pieţelor nu le plac paradoxurile. Pentru că le derutează. S-a întâmplat însă, în aceste zile, să avem parte de mai multe paradoxuri. Mă opresc la cel mai relevant. O combinaţie ciudată de valori la antipozi: depreciere nominală mai puţin obişnuită a leului pe piaţa valutară, în intervalul 8-15 mai, într-un moment în care inflaţia în România a ajuns la 1,80 la sută, cel mai de jos nivel atins după 1989. Ştiu că trenurile care vin la timp în gară nu interesează mass-media; trezesc interes doar trenurile care întârzie. Aşa că recordul de dezinflaţie a intrat în conul de umbră. De tam-tam a avut parte doar cursul de schimb. Or, tocmai inflaţia mică vine să ne explice un adevăr important, acela că deprecierea drastică a leului nu e deloc legată de preţurile interne. De altfel, nu e legată nici de alte cauze interne.
Cauza deprecierii leului este una singură: norii grei adunaţi deasupra Uniunii Europene. Dovadă că nu doar leul s-a depreciat. Datele sunt concludente: zlotul polonez, forintul unguresc şi coroana cehă s-au depreciat mult mai mult decât leul. Pot spune, fără să greşesc, că leul a arătat cea mai puternică rezistenţă în faţa şocurilor externe.
Dar ce înseamnă coborârea inflaţiei până la 1,80 la sută? Să judecăm. De douăzeci şi doi de ani, fără întrerupere, pierdem bani la ruleta inflaţiei. Am pierdut toate economiile de la CEC în primii doi ani de după 1989. Ni s-a înjumătăţit salariul real şi au scăzut consumurile. Inflaţia s-a jucat cu noi, urcând şi coborând de la o lună la alta, de la un an la altul, alergând numai pe cai mari.
Preţurilor li s-a dat drumul din cuşcă încă din 1990. Dar mişcările lor s-au derulat în contratimp cu dinamica economică. Când au urcat preţurile, inflaţia atingând cote de 200-300 la sută, a scăzut drastic producţia. Aşa că inflaţia n-a corectat dezvoltarea, ci a jucat pe post de aspirator: a adunat de pe piaţă banii pentru care nu exista ofertă. Când a început creşterea, au fost puse "sub control" multe dintre preţurile produselor de bază, la energie, la numeroase materii prime, la produse alimentare. Din nou creşterea a primit semnale mincinoase şi a greşit drumul. Trecerea la deplina liberalizare a preţurilor, în anii 2000, a fost o intervenţie chirurgicală ce nu mai suferea amânare. Pentru că fusese inadmisibil de mult lungită boala preţurilor mincinoase. Dar nu s-a realizat astfel un sistem de pieţe libere integrate, care să funcţioneze pe principiul vaselor comunicante. Un sistem în care preţurile să primească, la rândul lor, semnale de la cursul valutar, de la dobânzile bancare, de la cotele titlurilor de valoare, dar mai ales de la costurile producţiei. Operaţia, încetinită de mai multe ori, întârziată alteori, nu s-a încheiat. Ea a continuat în anii de dinainte de criză şi în cei de criză. Prin corecţii de preţuri.
În niciunul dintre anii cu inflaţie foarte mare, uneori galopantă sau chiar explozivă, de după 1989, economia nu a funcţionat bine. Dar inflaţia a indus iluzii. În această plasă au căzut întreprinderile obişnuite să facă profit din preţuri umflate după bunul lor plac. Acum, e foarte greu să fie dezvăţate de drog. Un drog puternic, care le dădea senzaţia de bine în timp ce le ucidea treptat. Toate aceste întreprinderi vor avea nevoie, ca să supravieţuiască, de muncă îndârjită, de organizare raţională a muncii, de asumare a riscului în afaceri şi de iniţiativă, de management performant. Valori cu care ele sunt prea puţin obişnuite.
Acum, drogul a dispărut. Inflaţia e jos. Iar cursul, dacă e sus, cauzele sunt în afara ţării. Sigur, important este ca procesul de calmare a inflaţiei să evolueze în condiţiile menţinerii adevărului preţurilor, al cursurilor acţiunilor şi banilor, al dobânzilor. Mai cu seamă că acest adevăr e aproape un bun câştigat. Din nefericire însă, măsura nu a putut fi corelată cu liberalizarea totală a concurenţei. Marii producători încă pot să dicteze preţurile şi să comande pe piaţă. Ei mai vor inflaţie, fiindcă numai astfel
şi-ar permite să producă puţin, cu costuri mai mari, dar să vândă scump. Calmarea inflaţiei va fi definitivă numai dacă vor fi "calmate" marile interese. Prin concurenţă, în primul rând.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
