Scriam, săptămâna trecută, că vorbim de 22 de ani, de dimineaţă până seara, până la demonetizarea subiectului, despre restructurare. Dar reformele se mişcă încet. Dacă vrem restructurare, şi dacă vrem bunăstare, reformele trebuie să înceapă de la structura veniturilor şi de la structura cheltuielilor. Pentru că, în momentul de faţă, într-o gospodărie medie din România timpului nostru, din totalul veniturilor, aproape două treimi au ca sursă fie salariul modest plătit de stat sau de patroni, fie prestaţiile sociale de asemenea modeste din alocaţii bugetare, la care se adaugă, într-un număr mare de procente, 20,3 la sută, venituri în natură din agricultură; iar în structura cheltuielilor, în două grupe, ambele exprimând participarea gospodăriilor populaţiei la dezvoltarea avuţiei naţionale, cifrele sunt îngrijorător de mici: 11,4 la sută cheltuieli de producţie şi 0,4 la sută (aţi citit bine: 0,4 la sută!) cheltuieli pentru investiţii. De unde, atunci, să vină mai multă bunăstare?
Iluzia de prosperitate, născută în decembrie '89, s-a transformat cu timpul, pentru o mare parte a populaţiei, în deziluzie. Pentru că au trecut prea mulţi ani fără ca visul de bunăstare să se împlinească.
Am putea avea mai multă bunăstare? Bineînţeles. Dar n-o avem pentru că munca nu e încă bine organizată. Pentru că productivitatea e încă modestă. Şi, mai ales, pentru că în Europa avem cel mai mic număr de salariaţi la o mie de locuitori, ei fiind unica sursă de bani pentru cel mai mare număr de pensionari în raport cu numărul de salariaţi. Din aceste cauze, şi din multe altele, creşterea veniturilor populaţiei întârzie, fapt ce amână sporirea puterii de cumpărare. Efectul imediat: consumul, chiar dacă a început să aibă o dinamică pozitivă, nu a ajuns să fie încă o locomotivă puternică a creşterii bunăstării. Pentru că nu este încă o locomotivă puternică a creşterii locurilor de muncă şi a producţiei în industrie şi agricultură.
Dar au românii o idee clară despre ce înseamnă bunăstarea într-o societate modernă? Aici confuziile abundă. Unii, nu prea mulţi, ştiu că nu-i de-ajuns ca preţurile să crească mai încet pentru a li se schimba standardul de viaţă. Căci un nivel de viaţă decent implică cel puţin hrana, îmbrăcămintea, condiţiile de locuit, starea spitalelor, a şcolilor, calitatea serviciilor în general şi calitatea petrecerii timpului liber. Cei mai mulţi reduc bunăstarea la ce au în cămară. Prea puţini însă au înţeles că bunăstarea nu poate fi - şi nu va fi niciodată - una pentru toţi. Oricum va evalua economia românească în Uniunea Europeană, oricum va înainta societatea noastră, unii vor avea mult şi alţii puţin. Important este, însă, ca partea celor care au puţin să fie rezonabilă: o bunăstare decentă. Şi, mai cu seamă, să ajungem la un stadiu în care cifrele medii să nu fie la nivelul cel mai de jos.
Un lucru e cert: aici nu se poate ajunge înainte ca societatea românească să înveţe să asocieze cuvântul PIB cu un altul de prea mult timp dat uitării: propăşire. Nu ne va fi însă uşor să adunăm, în acest sens, acel set de idei care să ne ghideze înaintarea. Un fel de stea polară a dezvoltării României în anii ce vin.
Cum vom parcurge acest drum înainte? O întrebare cardinală, din care se desprind alte numeroase întrebări, tot cardinale. Cât de mult timp va trece până când vom scăpa de turbulenţe şi vom intra într-o nouă etapă de avânt economic pe termen lung? Cât de repede vom reuşi să dăm viaţă unui nou model economic, radical diferit de cel de dinaintea crizei? Când vom avea şansa să ajungem sub cupola zonei euro? Ca să răspundem la aceste întrebări nu e o chestiune pe care s-o trecem în contul fatalităţii. Să luăm un exemplu: trecerea la euro. Faţă în faţă sunt două părţi, noi şi autorităţile zonei euro, la mijloc e un contract, condiţiile sunt definitivate, aşa că trecerea la moneda unică va fi decisă prea puţin de conjuncturi. Sau de fatalitate. Decizia va depinde în mod hotărâtor de însănătoşirea vieţii noastre economice. La fel şi toate celelalte decizii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
