Opinii

Opinie de Eugen Dragnea, absolvent MBA: Sfaturi sau ... versuri?

Opinie de Eugen Dragnea, absolvent MBA: Sfaturi sau ... versuri?

Autor: Eugen Dragnea

29.10.2012, 15:35 1525

Citeam zilele acestea o serie de sfaturi noi de la diverse organizaţii care "studiază" economia românească, şi din când în când, emit tot felul de judecăţi competente, valoroase şi bine intenţionate, pe care, dacă guvernanţii din România le-ar considera, cu siguranţă am deveni "a doua Polonie" a Europei.

FMI, de exemplu, cam face de 22 de ani politica economică şi socială a României. Face analize, prognoze, emite scenarii de lucru, oferă indicaţii valoroase guvernelor, care apoi ne afecteză viaţa tuturor, indiferent că au fost bune sau greşite. Vezi de exemplu cota TVA de 24%....

Ce este extrem de interesant, este că din 1990 încoace, indiferent de faptul aplicării fără rezerve a sfaturilor FMI sau ale BM, CE, România se zbate în sub-dezvoltare, iar soluţiile înaintate de FMI sunt încă în mare parte legate de lichidări, insolvenţe sau faliment.

Adică, pe româneşte, dacă ai o companie de Stat, din care diverse firme "căpuşă"/finanţatori politici, îşi trag seva pentru maşini Ferrari şi apartamente la Monte Carlo, producând găuri negre la Buget (vezi Oltchim, Hidroelectrica, CFR), cel mai bine ar fi să le desfiinţezi complet, lichidezi, sau să le dai pe gratis, nicidecum să tragi la răspundere penal sau pecuniar pe cei vinovaţi, şi să aduci companiile pe profit, aşa cum e normal pe pieţe cu milioane de clienţi şi regim de monopol.

România, prin diverse Guverne, dintre care s-au "remarcat" puternic în acest sens cele CDR (Ciorbea şi Radu Vasile), dar şi Guvernul Adrian Năstase, chiar şi mai recent, cel condus de domnul Tăriceanu, au aplicat cu sârg sfaturile consultanţilor referitor la privatizări.

Poveştile de succes, din păcate, le numărăm pe degete. Aş spune chiar că singura de care trebuie azi amintit este DACIA, care fără Grupul Renault, ar fi dispărut complet în neant, aşa cum a dispărut ARO, de exemplu.

În rest, în peste 90% din privatizările efectuate de Statul Român în ultimii 20 de ani, singura valorificare a componentelor industriale preluate pe nimic de "investitorii strategici", s-a referit la comercializarea fierului vechi prin dezafectarea capacităţilor şi la vinderea terenurilor de sub fabrici, unor investitori imobiliari. Cam aici s-a terminat vestitul "know-how" adus de investitori şi promovat de consultanţii FMI, CE sau BM.

România nu mai are astăzi aproape deloc industrie, şi prin extrapolare, nici o economie viabilă, robustă. Ne arată asta orice indicator economic vrem să analizăm.

Numărul salariaţilor, de pildă, ca urmare a dezindustrializării accelerate prin privatizări-lichidări de "succes", scade de 20 de ani într-un ritm alert, de la aprox. 8 milioane de persoane, la 4.3 milioane în 2012. Diferenţa o vedem în creşterea exponenţială a numărului pensionarilor şi a asistaţilor sociali, adică persoane care, deşi încă bune de muncă, nu produc, doar consumă. Avem oraşe întregi de asistaţi.

Reprezentanţii AmCham, ca un alt exemplu, avansază teoria conform căreia economia României trebuie să fie mai eficientă, mai competitivă pe plan global. Cred ca aici suntem toţi de acord.

Problema este, aşa cum arătam mai sus, la care "economie" ne referim?

În 2012 ne referim la Dacia Renault, OMV Petrom, Mittal-Sidex, Erste Group, Raiffeisen, Coca Cola, PriceWaterhouse, Danone, IBM, etc. Regăsim vreo companie "românească" în lista de mai sus?

În concluzie, pentru ca "economia" României să fie mai competitivă pe pieţele globale, ar trebui ca reprezentanţele unor companii globale în România să "ia faţa" colegilor lor din alte ţări, nu? Eu aşa văd problema.

Realitatea este că aşa ceva nu prea depinde de noi, în condiţiile în care, de exemplu, politicile acestor companii în România sunt dictate de la "centru" în ceea ce priveşte planurile de dezvoltare, sau sinergiile cu alte filiale ale grupurilor, lucruri care se traduc printr-un anumit "LOC" rezervat reprezentanţelor din România pe harta Globală a afacerilor respectivelor grupuri.

Mai direct, se ştie exact, de exemplu, ce filială a grupului trebuie să vândă şi să activeze pe ce piaţă, pentru ca distribuţia veniturilor şi a valorilor să se facă conform intereselor strategice (a se citi Geo-Politice).

Vedem asta din ce în ce mai clar şi în domeniul bancar, unde băncile mamă, pentru că au nevoie să sprijine Guvernele şi economiile locale, retrag masiv finanţări oferite în trecut filialelor din România, ceea ce înseamnă mai puţini bani şi mai scumpi pentru un antreprenor român dornic să concureze un antreprenor austriac, de exemplu, pentru un contract în China. Păi să tot fii competitiv aşa....

Sau altfel spus, de ce să dai de lucru românilor, poate mai eficienţi şi mai predispuşi la efort şi sacrificii, dar şi pe bani decenţi, când poţi să dai de lucru unor francezi, nemţi sau olandezi, la tine acasă?

"Locul" României în economia Globală este dat 99% de avantajul fortei de muncă ieftină, acum mai mult decât în urmă cu 10 ani, când piaţa din România încă era departe de a fi saturată, şi încă necesita investiţii pentru "exploatare".

"Nivelul alocat" României este pentru salarii de 300-600 euro, aici suntem noi "ghidaţi". Toate planurile de afaceri care presupun joburi cu salarii care depăşesc acest interval, sunt gândite pentru alte ţări din regiune: Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia şi chiar Turcia. Aici e problema.

Vă dau doar un exemplu: în cadrul Dacia Renault, salariile muncitorilor de la Dacia, care produc o maşină de 15.000 euro (Duster), sunt cu 25% mai reduse decât ale celor din fabricile grupului din Turcia, care produc o maşină mai ieftină (Fluence), de 12.000 euro. Dacă ne comparăm cu Franţa, acolo diferenţa este de 1 la 4, deşi la vânzări, Clio se vinde cu reducere de 5.000 de euro iar Duster are termen de aşteptare de 4 luni, în Germania.

Cum e cu productivitatea aici? Asta ca să nu mai vorbim de faptul că gradul de automatizare al uzinei de la Bursa (Turcia) este net superior celei de la Mioveni, care a presupus investitii initiale sensibil mai reduse, deci si amortizări-costuri echivalente. Ca fapt divers, uzina de la Mioveni abia de curând a primit primul robot adevărat, pentru tratarea caroseriilor anti-coroziune.....

Aş încheia parafrazându-l pe Eminescu: "E uşor a da sfaturi/Când nimic nu ai a spune...."

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO