Angela Merkel merge astăzi la Bruxelles, iar scânteia aprinsă în vară, când cancelarul german şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy au propus un guvern economic al zonei euro ar putea aprinde sau îngheţa războiul puterii în sânul UE.
În vară, când cei doi lideri ai principalelor economii ale Uniunii au propus un guvern al zonei euro, nu l-au pus în temă pe preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, şi nici nu au oferit Comisiei Europene, cum era de aşteptat, vreun rol în această poveste. Nu au dat vreo explicaţie clară despre ce ar urma să aducă în plus Guvernul sau guvernanţa faţă de ceea ce este Comisia în prezent.
Comisia este garantul tratatelor UE, drept urmare a fost considerată, aproape firesc, drept un guvern de facto al Uniunii.
Nu aşa vede problema Parisul şi Berlinul şi aici intră în conflict cu Comisia, dar şi cu Parlamentul European care, nu mai departe de săptămâna trecută, a votat şase legi importante menite să întărească guvernanţa economică în sânul UE, iar aplicarea acestor norme cade în sarcina Comisiei Europene.
Săptămâna trecută, Barroso a fost aplaudat în Parlamentul European când, prezentând "starea Uniunii" a vorbit despre nevoia de a trece peste orgolii, de a întări rolul Comisiei. Şi este clar că nici Comisia şi nici Parlamentul nu agrează formula "guvernului zonei euro" propusă de Germania şi Franţa. Partizanii întăririi rolului Comisiei susţin că o serie de blocaje - principalul blocaj fiind chiar prelungirea suspansului privind soarta Greciei - au rădăcini în politica internă a statelor.
Merkel va avea de explicat în faţa lui Barroso, dar şi a şefilor Parlamentului European propria-i viziune în privinţa ieşirii din criză, dar nu se poate aştepta să fie aplaudată.
Criza politică din măruntaiele instituţiilor UE apasă brutal peste criza economică şi răspunsul la întrebarea "cum de cea mai puternică uniune economică a lumii, care este UE, nu poate rezolva o problemă care nu reprezintă decât 2% din economia ei" îşi poate găsi răspunsul şi aici.
Cu un produs intern brut de 12.280 mld. euro (16.600 mld. dolari) în 2010, Uniunea Europeană este cea mai puternică zonă economică a lumii, în faţa SUA cu un PIB de 14.520 mld. dolari.
Zona euro (cele 17 ţări membre) are un PIB de 9.200 mld. euro şi o datorie publică de 7.837 mld euro (85% din PIB), în vreme ce datoria întregii Uniuni este de 9.828 mld. euro (80% din PIB în 2010, faţă de 59% în 2007.). Dar datoria SUA a depăşit în august 100% din PIB.
Cu un PIB de 230 mld. euro în 2010 (dar cu datorii de 143% din PIB), Grecia nu reprezintă decât 1,9% din economia UE şi 2,4% din economia zonei euro.
La cealaltă extremă, cu un PIB de 2.498 mld. euro în 2010, Germania reprezintă 20,3% din economia UE, urmată de Franţa cu 15,8% (1.947 mld. euro PIB în 2010), Marea Britanie cu 13,6% (1.453 mld. lire, adică 1.678 mld. euro PIB în 2010) şi Italia cu 12,8% (1.548 mld. euro PIB în 2010).
Ultimele 10 ţări care au aderat la UE începând din 2004 nu reprezintă împreună decât 6-7% din economia UE. (România reprezintă 1% din economia Uniunii.)
Dar, mai mari sau mai mici, ţările din zona euro contribuie la FESF (Fondul European de Stabilitate Financiară) de 440 mld. euro, iar dacă aces lucru va fi cerut şi ţărilor din afara zonei, probabil că vor contribui şi ele.
Pe de altă parte, nici nu poţi cere Germaniei sau Franţei să-şi asume datoria uriaşă a zonei euro de 7.800 mld. euro echivalentă cu 85% din PIB-ul ei.
Datoriile cumulate ale Greciei, Irlandei, Italiei, Spaniei şi Portugaliei înseamnă 2.931 mld. euro, adică 31,8% din economia zonei euro şi 23,8% din economia UE.
Această datorie suverană este deţinută de către bănici, iar agravarea datoriilor suverane degradează şi mai mult capitalul lor. De 200 mld. euro este nevoie pentru o recapitalizare rapidă a băncilor europene, estimează FMI - estimare care a stârnit mânia Băncii Central Europene şi a statelor membre UE.
Dar cum nu toată această datorie nu este la scadenţă, iar urgenţa este Grecia se pune întrebarea: cum de, de atâtea luni de zile, nu poate gestiona cea mai mare putere economică a lumii o problemă care reprezintă nici 2% din PIB-ul ei?
Pentru considerentele de la început. Vorbim de cedare de competenţe pentru o guvernanţă economică, dar în favoarea cui? Statele care nu respectă rigorile bugetare să fie sancţionate. Dar de către cine?
Într-o vreme în care discuţia despre eşecul monedei euro şi chiar destrămarea Uniunii iau amploare, iar unele luări de poziţie sunt chiar prosteşti, dat bine "asimilate", nimeni nu pare să mai vrea să vadă cât de puternică este UE luată în ansamblu şi cât de lipsită de vlagă ar fi separat - economii între economii, mai slabe sau mai puternice, dar fără forţa de a dicta.
Euroscepticii jubilează de-al lungul şi de-a latul Europei, iar cei britanici cer tragerea la răspundere a susţinătorilor monedei unice pentru că ar fi încercat să tragă Regatul Unit în această aventură falimentară. Dar nu vor să vadă că aproape jumătate din exporturile Regatului Unit sunt către zona euro, iar o cădere a monedei unice ar fi o gravă problemă şi pentru economia lor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
