În momentul de faţă dobânda de politică monetară a BNR este de6,25%. Tendinţa de scădere a fost întreruptă de BNR datorităimpactului creşterii TVA-ului, ceea ce face ca mulţi economişti săaştepte acum un nivel constant până la sfârşitul anului sau, maimult, chiar o creştere. Cred că niciuna dintre aceste variante nueste justificată.
Prima întrebare care se cere a fi pusă este în ce măsură un şocpunctual pe partea ofertei (nu a consumului), aşa cum estecreşterea TVA, impune o menţinere (sau aşteptări de creştere!) adobânzii de referinţă. Şi, mai mult, în ce măsură aceasta sejustifică în condiţiile în care asistăm la o prăbuşire aconsumului.
Pe baza inflaţiei raportate până acum, a inflaţiei de sfârşit de2010 şi 2011 prognozate de BNR rezultă că, privind înainte, pentruurmătoarele 12 luni o dobândă de 6,25% duce la o dobândă reală(peste inflaţia estimată) de 3 puncte procentuale.
O dobândă reală mare după standardele regionale, întâlnită însăşi în trecut în diferite perioade. Marea diferenţă însă este căceea ce se întâmplă acum cu economia românească are prea puţinălegătură cu perioada când economia "duduia", iar BNR trebuia săţină în frâu creditarea, consumul şi inflaţia. Şi aici cred căapare riscul major.
O situaţie nouă cu care România nu s-a mai confruntat până acum(dacă suntem atenţi la detalii) o să fie tratată cu de acumbinecunoscutele (şi eficiente în trecut) reţete.
Menţinerea unei dobânzi înalte de politică monetară face cabanii să fie mai scumpi acţionând pe două paliere. Pe de o parte,încurajează economisirea, descurajând consumul, iar, pe de altăparte, descurajează creditarea şi implicit consumul (din nou) şiinvestiţiile.
Deci pe ambele paliere limitează presiunile asupra preţurilor.Problema este însă că economia românească nu se găseşte nici pedeparte în situaţia în care consumul este excesiv şi ar trebuidescurajat şi nici în situaţia în care investiţiile ar trebuidescurajate. Contracţia economică a "avut grijă" de asta şi,atunci, care mai este justificarea unei dobânzi de politicămonetară la actualul nivel?
Dacă cineva s-ar grăbi să răspundă "protejarea cursului deschimb", iar aş semnala un lucru care pare greu de înţeles. Cu aniîn urmă, pe când inflaţia nu putea fi coborâtă, a existat un curentde opinie în favoarea unui consiliu monetar în care leul ar fi fostschimbat la o rată fixă faţă de euro. "Supapa" unei astfel deancorări ar fi fost o volatilitate mult mai mare a dobânzilor şi opolitică fiscală extrem de strictă.
Argumentul principal al păstrării flotării controlate a RON afost flexibilitatea pe care o oferă ajustării economiei în momentulîn care este confruntată cu şocuri externe.
În momentul de faţă, avocaţii flotării controlate par să nu maicreadă în aceste beneficii. Dacă ne uităm la evoluţiile cursului şidobânzilor din ultimul an şi ceva vedem că ne aflăm într-uncvasi-consiliu monetar cu o stabilitate remarcabilă a cursului şicu volatilităţi ocazionale ale dobânzii. Or, în aceste condiţii,cum se poate relansa creşterea economică? Dobânzile stabile şiscăzute şi o monedă mai slabă nu ar face decât să ajute.
O schimbare de optică esenţială trebuie să aibă loc în opiniapublică de la noi: nu de curs trebuie să ne fie teamă, ci dedobânzi!
Suntem confruntaţi într-un fel cu dilema pe care o au unele ţăridin zona euro în momentul de faţă şi care ar avea nevoie disperatăde o monedă mai slabă pentru a-şi reechilibra economia şi nu pot săo aibă având deja moneda unică, rămânând captive recesiunii. Darnoi nu avem o monedă unică şi totuşi ne asumăm riscurileaferente.
Şi aici anticipez o altă întrebare. Dar un curs mai ridicat nuva aduce şi presiuni inflaţioniste? Un comportament economicraţional ar trebui să facă firmele să nu îşi crească preţurile laproduse decât dacă sunt de import. Asta înseamnă că producătoriilocali ar fi avantajaţi. Foarte bine! Dar, nu-i aşa, există şifirme locale care au preţurile denominate în euro, cu toate căstructura costurilor nu justifică aşa ceva. Preţurile lor sunt dealfel primele care sunt reflectate de inflaţie la creştereacursului.
Poate cineva dintre cei îngrijoraţi de o inflaţie alimentatăprin curs şi de obsesia opiniei publice pentru curs să ne explicede ce în România există preţuri denominate în euro în momentul defaţă?
Toate cele menţionate mă fac să cred că încă de la următoareaşedinţă de politică monetară se impune o reluare susţinută ascăderii dobânzii de politică monetară.
Este o decizie care nu este lipsită de risc, dar, dacă o astfelde decizie va întârzia, vom amâna reluarea creşterii economice cuîncă un an. Confruntate cu pericolul recesiunii şi chiar aldeflaţiei, nicio bancă naţională europeană nu îşi mai permite săapeleze tot la vechea trusă de unelte şi îşi asumă abordarea unormăsuri neacademice şi îndrăzneţe. N-ar trebui să fim oexcepţie.
Radu Crăciun este Chief Investment Officer al EurekoFond de Pensii România
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
