O explicaţie pentru criza prin care trece Uniunea Europeană vinesimplu comparând salariile muncitorilor români de la Nokia cu celeale foştilor angajaţi ai concernului finlandez, germanii de laBochum.
Salariul minim plătit de Nokia la Cluj este de 230 de euro, întimp ce în Germania, la fabrica de la Bochum, salariul celui maiprost plătit muncitor german era de 1.600 de euro. CheltuielileNokia cu salariile sunt de şapte ori mai reduse în România. La omedie a cheltuielii salariale de 600 de euro pe lună per angajat,cei 3.000 de muncitori de la Jucu îi costă pe finlandezi maxim 22de milioane de euro pe an. 22 de milioane de euro pe an cheltuielicu salariile la venituri de un miliard de euro, la cât a ajunsfabrica anul trecut. Aşa da afacere.
Confruntate cu un mediu de business tot mai competitiv,multinaţionalele preferă locaţiile cu o mână de lucru mai ieftină.Vede toată lumea această tendinţă. Noutatea este că aceasta devineo explicaţie, propusă de tot mai mulţi analişti, pentru grava crizăfinanciară şi economică prin care trece Vestul.
Căderea comunismului şi noile posibilităţi de comunicaţii aufăcut posibile relocări masive. Sute de mii de locuri de muncă dinindustrie au fost închise în Vest pentru a fi mutate în Est, înEuropa sau mai departe, în Orient. Şi cum slujbele în industrie (untehnician într-o fabrică de sticlă) sunt mai bine plătite decât înservicii (un vânzător la supermarket), occidentalul mediu seconfruntă cu scăderea, în medie, a salariilor, iar statul cuvenituri mai reduse la buget.
Dar cum toţi aşteaptă acelaşi nivel de trai, statele au decis săpăstreze cheltuielile. Nu se mai pun la socoteală obligaţiilecompaniilor şi statelor cu pensiile, majoritatea de tipul celor"speciale" din România, adică indexate la nivelul salariilor celordin branşa respectivă şi calculate în funcţie de ultimul salariuobţinut în perioada de activitate. De aici deficitele bugetare de10-12% din PIB, care acum 4-5 ani ar fi îngrozit orice ministru definanţe din zona euro, dar acum sunt acceptate cu uşurinţă. Esteadevărat că, pe de altă parte, rezultatele multinaţionalelor cotatela Paris sau la New York, care se bazează din ce în ce mai mult pevenituri obţinute în afara ţării de reşedinţă, arată mai bine. Darasta nu înseamnă că economiile în întregul lor arată mai bine.Pierderea de competitivitate provenită din costul salariilor secompensează greu cu câştiguri din eventuala implicare în slujbe cucalificări mai înalte, şi deci pe termen scurt populaţiapierde.
Vestul îşi trimite cetăţenii la joburi bine plătite lasucursalele din străinătate ale multinaţionalelor sprijinite prinorice mijloace să se extindă în ţări mai slabe, dar nu este deajuns. Din acest punct de vedere, în România ar trebui să se simtănumai impactul pozitiv al acestei crize prin care trece Europa deVest.
Este de înţeles că Old Europe este în criză, pentru că are forţăde muncă îmbătrânită, plătită prea scump comparativ cu alte pieţe.Dar de ce noi traversăm o scădere atât de gravă a activităţiieconomice, când nivelul salariilor este la a şaptea parte din cecâştigă un german?
Dacă ei au salarii mari şi, normal, trebuie să accepteajustarea, de ce în România criza este şi mai gravă, cu o scădereeconomică şi mai dură?
O explicaţie posibilă este antrenarea prea redusă a economieiprin aceste investiţii. 1 miliard de euro export este mult.Înseamnă 3% din exporturile anuale ale României. Dar 22 de milioanede euro salarii plătite anual la Nokia este puţin relativ la un PIBde 120 de miliarde de euro.
Cu 100 de Nokia poate că s-ar mai mişca ceva. Dar cum facem săle aducem?
Sorin Pâslaru este redactorul-şef al ZiaruluiFinanciar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
