Este de neînţeles ce îl mână pe un preşedinte de ţară din Uniunea Europeană să promoveze insistent o investiţie privată aşa cum face preşedintele Traian Băsescu cu Roşia Montană. Să faci fotografii din elicopter ca să demonstrezi cât de rău arată zona acum? Asta este treabă de preşedinte al României sau de lobbyst plătit ca atare?
O fi bună investiţia, o fi rea, dar să vină preşedintele şi să insiste, să vorbească şi să tot vorbească despre aceasta, să facă şi fotografii?
Când România încasează lovitură după lovită în relaţiile externe, ceea ce într-adevăr este în fişa postului d-lui Băsescu - Schengen amânat până la infinit, fondurile UE oprite, românii care muncesc în Spania sunt aproape de a fi alungaţi, certificate carbon tăiate -, să vii cu aceste demonstraţii să convingi - pe cine?, dacă tot eşti şeful statului şi, după cum spui, eşti cel mai puternic - este de acum ciudat.
Niciunul din foştii preşedinţi ai României, aşa cum au fost ei acuzaţi - neo-comunişti, slabi - nu poate fi imaginat în această postură de lobbyst.
Şi ce proiect, de exploatare a unui minereu? Nu o fabrică de supersonice, de centrale eoliene sau măcar de automobile, ci pur şi simplu exploatare primară de resursă. Ca în Africa.
De altfel, scăderea nivelului Dunării a scos la suprafaţă şi ce produce în primul rând economia românească: s-au blocat în nisip barjele de fier vechi, de cherestea şi de cereale. La opt milioane de hectare de teren agricol aflate în exploatare, România are exporturi anuale de produse agroalimentare de 3 miliarde de euro, deci 350 de euro la hectar, Polonia în schimb, cu 14 milioane de hectare de teren agricol, deci cu 75% mai mult, are exporturi de 13 miliarde de euro, deci de 930 de euro pe hectar.
Asta trebuia să fotografieze preşedintele din elicopter - suprafeţele de teren nelucrate, ţăranii care stau la marginea drumurilor naţionale cu sacii de cartofi şi cu laptele la bidon. Sau autostrăzile neterminate, deşi Ministerul Transporturilor, condus din 2004 încoace 80% din timp de oamenii săi din PD-L, a cheltuit în total în această perioadă 12 miliarde de euro.
Nu se poate nega implicarea în proiecte ca Ford sau Renault, pentru care ajutoarele de stat au mers înainte în ciuda austerităţii bugetare, dar este o chestiune de proporţie şI de păstrare a neutralităţii când te pronunţi despre un proiect atât de disputat.
Dacă sunt pe masă zeci de proiecte de investiţii, cum este vorba şi de cel mai recent anunţat, al IBM, este cazul ca oficialii statului să devină mai insitenţi decât chiar ambasadorului statului din care provine compania care solicită ajutoare sau sprijin de la stat?
Ceea ce este interesant este că, în faţa temerilor privind posibila poluare de la Roşia, şi preşedintele şi unul din foştii miniştri de finanţe, actual lobbyst pe faţă al proiectului, folosesc aceeaşi exprimare - voi bea apă din lacul de decantare cu cianuri.
Există pe undeva un centru unde raportează încă cei care deţin puterea în România care le spune ce şi cum să facă, iar oamenii din presă sunt relee pentru aceste mesaje? Provin aceşti oameni şi alţii ca ei din structuri de putere care se vede că nu mai dau ţara din mână? Că aşa se vede când aceleaşi argumente sunt scoase la suprafaţă. Nu mai scăpăm de acest gen de conducere a ţării, netransparent, împotriva intereselor României, dar pentru interesele personale?
Ar fi foarte grav ca la 20 de ani de la Revoluţie să constatăm că libertatea de exprimare este o himeră.
Ori încurajăm iniţiativa şi deci opinia privată, ori controlăm tot, şi deci libertatea este doar cu numele. Şi atunci şi rezultatele în economie sunt cu numele.
Când toate ţările din Europa au început să gândească numai în termeni de resurse, cvasinaţionalizări şi protejarea populaţiei şi locurilor de muncă în faţa valului crizei, când vezi că oamenii de la putere din România vor cu orice preţ să cedeze controlul străinilor, te întrebi: sunt oare în slujba contribuabililor sau a altora?
Ungaria, spre exemplu, şi-a răscumpărat pachetul de 21% de acţiuni de la MOL imediat ce a putut, iar acum Polonia pur şi simplu îşi răscumpără centralele de electricitate de la suedezii de la Vatenfall pentru că, simplu, vrea controlul resurselor de energie şi vrea jucători regionali.
Mai mult, Budapesta a taxat multinaţionalele din domenii de oligopol, a pus băncile la plată pentru fluctuaţiile la creditele în franci elveţieni şi a adus în general interesul ungurilor în faţă.
Şi nu este întâmplător, în condiţiile în care de la criza din 2008 încoace, când fiecare stat şi-a salvat băncile, naţionalismul economic a crescut semnificativ. Finlanda vrea garanţii speciale, individuale, de la greci, francezii fac totul să oprească transmiterea către ei a crizei datoriilor. Nu mai puţin de weekendul care a trecut, neînţelegerile dintre americani şi zona euro au devenit vizibile la o întâlnire în Polonia unde a participat şi secretarul Trezoreriei americane.
În timpul acesta, România este gata să cedeze controlul la întreprinderile care administrează resursele naturale, unde totul este politică, nu economie.
Dacă sunt furate întreprinderile, de ce nu se aplică legea? Ce facem, stricăm şi vindem gardul că nu suntem în stare să-l păzim?
Este şi rizibilă diferenţa între abordarea românească, care face teorii despre deficite şi cât de bine stă România faţă de alte state "mult mai îndatorate" ca Italia, Grecia sau Spania (dar care dau locuri de muncă la milioane de români), şi cea pragmatică şi cu gândul la oameni, nu la marote preluate din manuale de care nimeni nu mai ţine cont.
Se poate să fie o soluţie pentru criza datoriilor Statele Unite ale Europei şi integrarea fiscală, dar este asta problema României? Ne permitem noi, o furnică cu 1% din PIB-ul UE care de două luni nu mai are nici dreptul să mai primească bani de la UE, să ne gândim în termeni atât categorici despre ce se va întâmpla la Vest? Că a fost Vestul un stat social în ultimii 20 de ani sau 40 de ani? Păi bine că a fost şi că mai este, că măcar aşa un milion de români din cei 2-3-4 sau câţi or fi în toată Europa asta socială câştigă acolo un 700-800 de euro ajutor.
Îţi permiţi tu, ca ţară înapoiată economic şi social, cu 4 milioane de gospodării rămase la stadiul feudal, neindustrializată, rurală, fără infrastructură, să vorbeşti despre cum ar trebui să arate Occidentul?
Nu mai bine stăm noi în banca noastră şi vedem ce o ieşi din disputele astea cu ceva profit şi pentru dezvoltarea noastră? Că dacă este vorba de deficite, între 2008 şi 2010 datoria publică s-a dublat numai pentru supravieţuire.
Ce a spus Giorgio Napolitano, preşedintele Italiei aflat în vizită în România?
"De multă vreme, eu însumi analizez cu atenţie situaţia şomajului în rândul tinerilor. Europa trebuie şi poate să facă mult ca Uniune în ceea ce priveşte instituţiile şi politicile sale pentru a susţine dezvoltarea, şi nu doar pentru a însănătoşi situaţiile financiare".
Asta e ţinta, dezvoltarea, locuri de muncă pentru tineri, pentru maturi, industrializare. Restul sunt poveşti vânturate, poze din avion.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
