Curtea Consitituţională a declarat neconstituţională legea conversiei creditelor în franci elveţieni la cursul istoric.
La finalul anului trecut, Curtea Constituţională a spus în cazul legii dării în plată că un debitor nu poate preda băncii cheile apartamentului, invocând faptul că preţul apartamentului a scăzut.
Adică nu poţi să dai apartamentul înapoi băncii pe motiv că nu mai are sens din punct de vedere economic să plăteşti creditul pentru că valoarea de piaţă a apartamentului este la jumătate faţă de momentul achiziţiei.
Un debitor trebuie să-şi asume riscul de scădere a valorii proprietăţii nu numai să fie beneficiarul creşterii valorii proprietăţii.
De asemenea, un debitor trebuie să-şi asume riscul valutar, dacă ia un credit în euro, în dolari sau în franci elveţieni.
Ceea ce poate fi pus în discuţie în cazul relaţiei debitor-bancă este situaţia în care cineva ajunge în imposibilitate de a plăti ratele şi poate dovedi acest lucru sau există o situaţie de impredictibilitate atunci când se întâmplă un eveniment în afara riscurilor luate în considerare iniţial, cum ar fi creşterea cursului francului elveţian după ce Banca Naţională a Elveţiei a eliminat plafonul de intervenţii.
Un risc de impredictibilitate ar putea fi şi tăierea salariilor din cauza crizei, dar aici părerile sunt destul de împărţite.
Deputatul PNL Daniel Zamfir şi avocatul Gheorghe Piperea au fost promotorii legii dării în plată şi a legii conversiei creditelor în franci elveţiei la cursul istoric.
Ei au „vândut” aceste legi debitorilor în franci elveţieni sau chiar euro, spunându-le că le pot reduce sarcina de plată, chiar îi pot scăpa de credite prin legea dării în plată, dacă merg pe mâna lor şi nu acceptă ofertele băncilor de reducere a soldurilor.
Până la un anumit punct cei doi au câştigat, reuşind să treacă prin Parlament cele două legi în unanimitate. Aproape nimeni nu s-a împotrivit, întrucât partidele nu voiau să se pună rău cu niciun votant în ajun de alegeri parlamentare.
Preşedintele Iohannis a întors o dată legea dării în plată, iar premierul Cioloş legea conversiei creditor în franci elveţiei la cursul istoric.
Legea dării în plată era necesară pentru a avea o soluţie în cazul în care se întâmplă un eveniment care nu a fost luat în considerare în momentul încheierii contractului.
Speranţa că pot scăpa de plata creditelor, prin legea dării în plată, sau că pot beneficia de o reducere majoră prin conversia creditelor în franci elveţiei la cursul istoric i-a determinat pe câţiva zeci de mii de oameni să meargă până la capăt pe mâna deputatului Daniel Zamfir şi a avocatului Piperea.
Cei doi aveau şi argumente, respectiv că băncile le-au vândut oamenilor nişte produse toxice care aveau în spate un risc valutar de care ei nu erau conştienţi.
Băncile au vândut creditele în franci elveţieni cum le-au “vândut şi cum le-au împachetat” în perioada 2005 - 2007 astfel încât oamenii să se încadreze în ele şi să le poată accesa.
Dobânzile erau mult mai mici decât la euro sau la lei, iar foamea băncilor pentru a da credite cu aproape orice preţ era mare.
Dacă nu erau cei doi să ducă această luptă în piaţă, în Parlament, mai mult ca sigur că băncile nu veneau către debitorii în franci elveţieni sau în euro cu oferte de înţelegere şi de stingere a litigiilor. Din acest punct de vedere, cei doi au avut câştig de cauză, şi au fost câteva sute de mii de oameni care au fost beneficiarii unor reduceri de sold a creditelor sau de dobândă oferite de bănci.
Dar din păcate cei doi au forţat nota, au împins lucrurile spre o zonă “ori ca noi, ori ca noi”, în încercarea de a obţine o victorie finală, respectiv legea dării în plată şi conversia creditelor în franci elveţieni la cursul istoric.
Apropo de legea conversiei creditelor în franci elveţieni, până acum, sau până în toamna anului trecut, cei care au luat credite în franci elveţieni au plătit mai puţin decât cei care au luat credite în euro sau în lei, dar nimeni nu a vrut să se uite la calcule (nici chiar băncile) pentru că era mult mai uşor de strigat împotriva băncilor.
Prin deciziile Curţii Constituţionale în privinţa legii dării în plată şi a legii conversiei, strategia lui Daniel Zamfir şi a lui Gheorghe Piperea de a miza pe populism, pe ceea ce oamenii vor să audă şi mai puţin pe o raţiune şi o negociere, a eşuat.
Probabil că cei doi, plus cei zeci de mii de debitori au mizat pe faptul că cei de la Curtea Constituţională vor lua mai mult în vedere protestele, strigătele din piaţă, ura împotriva băncilor mai ales după perioada de criză şi mai puţin argumente juridice sau raţionale economic din perspectiva derulării şi asumării unor contracte.
Debitorii sunt trimişi acum să negocieze cu băncile de pe poziţie celor învinşi în condiţiile în care au pierdut “războiul”, cel puţin cel cu Curtea Constituţională.
Acum fiecare debitor, aflat în situaţia unei dări în plată sau cu un credit în franci elveţieni, este pe cont propriu, faţă în faţă cu banca.
