www.anunturiagricole.ro, rubrica diverse: printre "vand baloti de paie" si "afacerea veninului de vipera", se strecoara si anuntul care are probabil cea mai mare cota de interes: "plecari garantate in Italia". Asta-i si situatia agriculturii romanesti, nu numai a celor care o practica: este deocamdata "garantat" plecata.
In Italia, Grecia, Turcia sau Spania.
Sau cel putin asa arata balanta comerciala cu produse agricole: romanii au inceput sa consume tot mai mult din ce produc fermierii din strainatate decat taranii romani.
In 2003, deficitul comertului cu produse alimentare a fost de peste un miliard de euro, aproape dublu fata de anul anterior. Importuri de ceapa de 10 milioane de euro, mere si pere de 5 milioane de euro, de zahar, grau si tutun nu mai vorbim: importurile pentru acestea din urma au fost de sute de milioane de euro.
In sine, importul nu-i un lucru rau: cine vrea ceapa rosie turceasca sau mere din Grecia trebuie sa aiba posibilitatea sa-si cumpere. Ceea ce este dramatic insa este altceva: Romania nu este o tara asezata pe o stanca sau un desert.
Doar datele arata de parca ar fi: nu reuseste sa exporte produse alimentare nici macar de 500 milioane de dolari pe an.
In 2002, exporturile de produse alimentare au fost de 425 milioane de dolari, iar anul trecut probabil ca au ajuns undeva pe la 475 milioane de dolari. Estonia, o tara de 10 ori mica, a avut exporturi de 510 milioane dolari in 2002, conform datelor UNCTAD. Si din gheata sau desert ies produse mai vandabile decat din Baragan: Islanda a avut exporturi de produse alimentare de 1,4 miliarde dolari in 2002, iar Etiopia de 285 milioane $.
Nici macar 500 milioane de dolari exporturi, in conditiile in care 40% din populatie este ocupata in agricultura. Cu alte cuvinte, Romania nu mai este nici macar o tara agrara, a pierdut si aceasta "sansa", ca de tara industrializata inca nu se poate vorbi: este doar o tara ocupata cu agricultura.
Insa daca taranul roman nu poate sa-si plaseze produsele pe pietele externe, importurile arata ca nu mai poate nici pe piata romaneasca. In afara de criza graului, trendul agresiv de crestere a importurilor de produse alimentare de anul trecut are si alta cauza. Care va conta mult in viitor. 2003 a fost anul in care s-au extins foarte mult suprafetele moderne de vanzare (super, hyper marketuri). Aproape 20% din comertul cu produse alimentare si nealimentare a inceput sa se desfasoare aici.
Importurile de ceapa sau de mere arata neputinta producatorilor romani de a se adapta la noul tip de consumator: cel care nu mai merge in piata sa cumpere legume sau fructe nespalate, cantarite fraudulos si neimpachetate, ci se aprovizioneaza din supermarket.
Acestea sunt primele semnale ale unui soc care va fi echivalent cu cel al colectivizarii, un soc care pur si simplu le va schimba viata taranilor romani: vanzarea produselor agricole prin marile lanturi de retail.
Circuitul produselor alimentare in "natura" economiei incepe, ca si societatea romaneasca, sa fie supus unei forte centrifuge care desparte lucrurile in doua: pe de o parte piata importurilor si a (putinilor) producatori autohtoni care reusesc sa se adapteze la noile standarde, pe de alta parte micile gospodarii care produc sub orice standard, doar pentru autoconsum.
Prinsa intre tanguirile prezidentiale despre binefacerile colectivismului si dispretul intelighentiei de dreapta care o invinuieste de ingoranta si de mentinerea stangii la putere, taranimea romaneasca traverseaza o perioada neagra. In care incearca pur si simplu doar sa supravietuiasca. Fara absolut nici o privire spre viitor.
Melancolia proprietatii comune si dispretul pentru proprietatea privata a autoritatilor au intarziat punerea in aplicare a legilor restituirii terenurilor agricole si a formarii unei piete a pamantului. Doar piata pamantului, abia cristalizata, va putea forma proprietatile de dimensiuni necesare pentru a fi rentabile.
Taranul roman, cu mici exceptii, n-a avansat deloc in ultimii 10 ani: aceleasi metode rudimentare de lucru al pamantului, aceleasi lemne de pus pe foc care trebuie cumparate din timp, aceleasi noroaie pe drum. Iar daca mai scoate un ban, o face din ce vinde, direct, pe piata. Pe care va vinde din ce in ce mai putin.
Asa cum nimeni nu mai pune problema Moldovei de peste Prut ca fiind pamant romanesc, din cauza saraciei de acolo (cu toate ca in ceea ce priveste comertul extern cu produse agricole Moldova ne da lectii: exporturi cat cele ale Romaniei in 2002, de circa 400 mil. $), aproape toata lumea se fereste sa discute cu cartile pe masa despre, asa cum s-ar fi spus in perioada interbelica, "chestiunea agrara". Saracia creeaza distanta.
Probabil ca ceea ce desparte evident Romania de Ungaria, Cehia sau Polonia este statutul fermierului sau al taranului- al celui care lucreaza pamantul in general.
Ca si in alte sectoare, taranului roman nu-i lipsesc numai banii, adica investitiile, pentru a fi competitiv, ci informatia si educatia.
Progresul in domeniul reformei in Romania n-ar trebui cautat doar in bifarea unor puncte ca privatizarea din energie sau a BCR-ului. Daca cineva vrea sa masoare progresul in economie, trebuie sa mearga intr-o comunitate oarecare, la sat sau la oras, si sa vada ce s-a schimbat acolo in ultimii 4, 8 sau 10 ani si cum, pe ce baza. Si o sa vada ca daca este ceva schimbat, mai ales in estul sau sudul tarii, unde investitiile straine sunt rarissime, atunci asta se datoreaza celor care au plecat la munca in strainatate. Adica celor care au raspuns la anunt. sorin.pislaru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
