Pandemia Covid-19 a avut un impact profund asupra societăţii româneşti şi, de asemenea, asupra sectoarelor economice, industria medicală fiind în centrul crizei sanitare. Deşi, la început de an, România se confruntă cu un număr foarte mare de cazuri zilnice de Covid-19, conform estimărilor OMS[1], anul 2022 poate marca sfârşitul fazei acute a pandemiei Covid-19, urmând ca aceasta să treacă într-o fază endemică.
În acest context, este de aşteptat ca şi sectorul medical naţional, greu încercat de pandemia Covid-19, să revină la o oarecare normalitate, păstrând totuşi, anumite urme din perioada pandemică.
Activităţi de control
Trecerea pandemiei din faza acută în faza endemică ar putea reprezenta momentul în care autorităţile abilitate vor relua / accelera activităţile de control asupra societăţilor active în sectorul medical. Astfel, este posibil să asistăm la o creştere a controalelor în zona de reglementare prin care să se verifice măsura în care serviciile medicale prestate, împreună cu dispozitivele medicale utilizate, respectă prevederile legale aplicabile.
Interacţiunile profesioniştilor în domeniul sănătăţii cu pacienţii ar putea face si ele obiectul controalelor autorităţilor, în vederea stabilirii măsurii în care pacienţii sunt informaţi corect cu privire la servicii medicale de care beneficiază sau cu privire la produsele pe care le achiziţionează, medicamente şi suplimente alimentare. De altfel, chiar raportul preliminar al autorităţii de concurenţă referitor la sectorul comercializării de medicamente tip OTC şi suplimente alimentare[2], subliniază faptul că există un grad de confuzie ridicat pentru pacienţi între aceste două categorii de produse, în special în condiţiile în care acestea sunt comercializate online într-o proporţie din ce în ce mai mare.
O altă zonă de interes pentru autorităţi ar putea să existe în materia achiziţiilor publice. De altfel, autorităţile naţionale, inclusiv Consiliul Concurenţei, nu sunt străine de investigarea diferitelor proceduri de achiziţii publice în sectorul medical. Intensificarea acestor verificări ar putea privi atât licitaţiile care au avut loc în anii 2020 şi 2021 în baza unor proceduri accelerate, cât şi licitaţii care vor avea loc în perioada următoare atât în considerarea achiziţiei de medicamente ce ar putea fi incluse în terapia Covid-19, cât şi pentru diferite programe naţionale de sănătate.
Accentuarea utilizării anumitor servicii
Pandemia Covid-19 a accelerat necesitatea comunicării cât mai facile între medici şi pacienţi, o soluţie în acest sens fiind reprezentată de telemedicină. Această activitate a primit, în sfârşit, un cadru de reglementare coerent la finalul anului 2020[3], mulţi furnizori de servicii medicale din România făcând uz de aceasta, în beneficiul pacienţilor. Este posibil ca, odată cu dezvoltarea tehnologică, să asistăm atât la o creştere a gradului de utilizare a telemedicinei de către pacienţi, cât şi la o diversificare a tipurilor de servicii medicale puse la dispoziţie prin intermediul telemedicinei. Această creştere a activităţii va genera, la rândul său, nevoia de actualizare / dezvoltare a cadrului de reglementare aplicabil, în vederea protejării drepturilor şi intereselor pacienţilor, aspect care poate avea loc printr-o bună colaborare între, pe de o parte, autorităţi (Ministerul Sănătăţii, ANMDM etc.) şi, pe de altă parte, furnizorii de servicii medicale şi asociaţiile profesionale din care aceştia fac parte.
Trend-ul investiţional
Este de notorietate faptul că sectorul medical din România este subfinanţat şi nu corespunde nici cantitativ şi nici calitativ nevoilor pacienţilor, fiind sub media standardelor europene. În acest context, statul român are planuri de investiţii semnificative pentru domeniul sănătăţii, alocând peste 2,4 miliarde de euro prin Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă[4] pentru realizarea, printre altele, a unui număr semnificativ de cabinete medicale, unităţi de îngrijire medicală şi spitale publice. Astfel de investiţii vor necesita un efort susţinut inclusiv din perspectivă operaţională în vederea distribuirii fondurilor, realizării procedurilor de achiziţie publică, dotării unităţilor medicale etc.
În acelaşi timp, este probabil să asistăm la trend-ul ascendent al investiţiilor din segmentul privat al industriei medicale, atât în privinţa tranzacţiilor realizate în segmentul serviciilor medicale, cât şi a acelora ce au loc în domeniul distribuţiei de medicamente / farmaceutic. Astfel de investiţii vor trebui să depăşească diferite bariere de reglementare, inclusiv în materie de concurenţă, având în vedere gradul de concentrare deja ridicat pentru anumite segmente, modalitatea de definire a pieţei relevante (în special în segmentul distribuţiei cu amănuntul de medicamente) etc.
[1] https://news.un.org/en/story/2021/12/1108932.
[2] Raport preliminar privind studiul iniţiat pentru cunoaşterea pieţelor de producţie şi de comercializare a medicamentelor eliberate fără prescripţie medicală şi a suplimentelor alimentare https://media.hotnews.ro/media_server1/document-2022-01-10-25290362-0-raport-preliminar-otc-suplim-alim.pdf.
[3] Ordonanţa de Urgenţă 196/2020.
