Orice companie se poate finanta prin capital propriu, inclusiv capitalizarea profitului anilor anteriori (equity) si datorii catre diversi terti precum banci, furnizori, firme de leasing, actionari (debt). Primul element (equity) are riscul mai mare si rasplata variabila dar, de obicei mai mare, iar cel de-al doilea (debt) are un risc mai mic si o rasplata fixa – dobinda, comisioane.
Criza financiara din 2008 este cel mai bun lucru care s-a intimplat economiei romanesti de la intrarea in UE: micro-economic ne-a invatat sa fim mai cumpatati iar macro-economic a restabilit echilibrele de cont curent si bugetar. Poate s-ar fi putut face aceste reasezari si mai putin dureros dar ar fi fost nevoie de masuri fiscale si monetare in perioada 2006-2008 (cheltuieli guvernamentale mai mici, devalorizare a monedei nationale pentru cresterea rezervei BNR) pe care establishment-ul acelei perioade nu le-a luat.
Urmare a acestor re-echilibrari, loan-to-deposit ratio pe intregul sistem bancar este sub 0,8. In 2008 era 1,2. Pasivele externe sint sub 10% din total, concentrate in citeva banci cu loan-to-depo supraunitar. Cu alte cuvinte, sistemul bancar are resursele sa finanteze atit sectorul privat cit si cel public. In plus, intre timp au aparut fondurile de pensii (4% din PIB) care au si ele un impact important in finantarea economiei. Alaturi de o conjunctura internationala favorabila, situatia financiara interna a determinat o supra-lichiditate ce a tinut dobinzile jos.
Rezervele BNR au crescut de la 26 miliarde Eur in 2008 la circa 40 miliarde Eur in prezent. Dar in 2008 erau formate in mare parte din banii bancilor retinuti ca rezerve minime obligatorii (20%) fata de doar 8% acum.
Totusi, revenirea economica a intreprinderilor s-a realizat fara ajutorul creditului. Sectorul creditelor catre companii a stagnat in ultimii 10 ani, la circa 120 md lei.
Bancilor le-a fost mai usor sa imprumute catre populatie (mare parte din credit sustinut de programul Prima Casa) si Guvern.
Conform unui studiu BNR din 2017 „Intermedierea financiară: probleme şi posibile solutii”, datoriile catre actionari si asociati ale companiilor reprezinta 12% din pasivul bilantier fata de 9% credite de la banci si IFN-uri.
Un alt studiu BNR din iulie 2017 „Finanţarea investiţiilor: de ce este scăzută creditarea pentru firme?” la pag 7 ne arata ca pentru firmele care au luat credite, din 2009 pina in 2016 a fost un vint din pupa perfect: EBIT (profitul inainte de dobanzi si impozitare – n.red) s-a triplat iar cheltuielile cu dobinzile au scazut cu cca 30%. Pe un trend de reducere a dobinzilor, un efect de leverage perfect, aprope ca in cartile de micro-economie. Acelasi studiu spune ca ar exista un potential de creditare in cca 12 mii de firme, de 5% din PIB, cca 40 miliarde RON, adica Ă33% fata de stocul actual de credite catre companii. Evident un potential teoretic, acesta depinzind si de dorinta companiilor de a se indatora.
Conform unui alt studiu al BNR, din 2015, „Accesul la finantare al companiilor nefinaciare”, principala problema a IMM-urilor este totusi nivelul de fiscalitate, iar abia pe locul 9 este accesul la finantare. Din pacate, de cele mai multe ori, aceasta problema a fiscalitatii este ‚rezolvata’ de catre companii prin apelarea la piata gri: fie incaseaza bani nefiscalizati fie platesc bani nefiscalizati, de cele mai multe ori ambele. In mare parte profitul antreprenorului IMM este nefiscalizat.
Din analizele empirice cu privire la ne-acceptarea creditelor de catre banci, principalele impedimente sint cele legate de (1) profitabilitate – aici antreprenorii lasa de inteles ca pe ei nu-i intereseaza prea mult profitabilitatea ‚pe hirtie’ si (2) capital – antreprenorii preferind sa acorde credite propriilor companii si nu sa creasca capitalul. Cele doua motive se coreleaza cu piata gri.
De aceea as vedea potentialul mare de crestere economica a IMM-urilor in aceasta zona: mai intii rezolvarea problemei capitalului in firmele viabile si apoi, datorita supralichiditatii sistemului bancar, apelarea la credite bancare.
Pentru companiile mari solutia este dezintermediere bancara completa: listarea la bursa si apelarea la obligatiuni. Atit populatia cit si investitorii institutionali au aratat o apetenta foarte mare la cele doua listari private recente – Digi/ RCS si MedLife. Probabil o listare a Dedeman ar crea cozi virtuale la brokeri mai mari decit la deschiderea unui nou magazin cu super-promotii.
Evident ca politici economice guvernamentale ar ajuta: viitoare scutiri de impozite pe profit (tax credit) pentru companiile ce-si maresc capitalul sau se listeaza dar si elemente de coercitie mai dure pentru cei ce continua jocul nefiscal ar putea determina antreprenorii sa iasa de pe piata gri, parasind cercul vicios. Statul ar avea de cistigat din viitoare impozite mai mari, antreprenorii din accesarea unor credite pentru dezvoltare si din eliminarea riscurilor de neplata a impozitelor.
Bogdan Spuza este Marketing & Products Director CETELEM IFN
