Ion Iliescu e vehement. Discursul sau seamana acum cu reprosurile pe care presa le aducea guvernarii Nastase in anii 2003-2004. In timpul ultimului sau mandat de presedinte, Iliescu l-a calificat de cateva ori pe fostul premier drept arogant sau a construit discursuri moralizatoare pentru PSD. Denuntul de la Consiliul National nu este insa doar o prelungire a interventiilor din epoca incheiata in noiembrie-decembrie anul trecut. Avem de-a face cu discursul unui politician care a fost umilit.
Asa ceva Iliescu n-a mai patit in trecut, desi a cunoscut si alte esecuri sau sincope in cariera. Atunci cand nu s-a supus viziunii lui Ceausescu, el a ramas totusi in sistem. La Timisoara, la Iasi sau la Editura Tehnica, Iliescu slujea (tot) partidul comunist. Ascensiunea sa a fost intrerupta, dar el a ramas un actor al regimului dominat de PCR. Dupa revolutie, Iliescu a pierdut mai intai in fata lui Petre Roman. Acesta a devenit majoritar in FSN, dar Iliescu s-a redresat in cateva luni, partidul sau devansand in toamna lui 1992 nu numai fractiunea Roman care avea sa devina PD, ci si CDR, care reusise sa se impuna la alegerile locale. Mai tarziu, dupa ce a pierdut cursa prezidentiala in fata lui Emil Constantinescu, Iliescu a fost parasit de Teodor Melescanu, care a creat APR; partidul dirijat de Iliescu si-a luat insa revansa si in fata fostului sau ministru de externe din 1992-1996, dar si in fata coalitiei care a guvernat in perioada 1996-2000. In toate aceste ocazii, Iliescu si-a putut reveni pentru ca a pierdut batalii, fara a fi jignit de adversari sau concurenti. In schimb, la Congres, Iliescu a fost umilit. Iar asta s-a intamplat pentru ca PSD a functionat ca un pendul.
Mai intai, la inceputul lui 2004, social-democratii i-au cerut lui Ion Iliescu sa ii ajute in campanie, lasandu-l sa inteleaga ca, dupa alegeri, va ocupa din nou pozitia de lider. Dupa ce Nastase a pierdut competitia prezidentiala, Iliescu a continuat sa creada ca promisiunea amicilor sai politici va fi tinuta. Colindand tara, fostul presedinte parea sa exercite deja controlul asupra PSD: filialele ii suradeau, iar Nastase il asigura ca se va supune logicii tandemului. In timpul Congresului, insa, PSD si-a schimbat pozitia. Iliescu a fost maturat de votul celor care il chemasera cu doar un an inainte sa le devina din nou sef. Dupa Congres, pendulul PSD s-a miscat iarasi in directia opusa: intr-adevar, imediat dupa alegerea sa ca presedinte, Geoana a indicat foarte clar ca ii pregateste lui Iliescu o pozitie de prim rang in noul PSD. Cu o zi inainte de Consiliul National, acelasi Geoana anunta insa ca Iliescu nu poate ocupa pozitia de presedinte de onoare si ca statutul partidului nu ofera o alternativa.
Tratat in acest fel, Iliescu a inteles ca de data aceasta risca sa piarda orice influenta. Cum Geoana nu e Ceausescu, Iliescu nu mai are sansa unei marginalizari in interiorul regimului. Cum Iliescu nu mai are perspectiva unui nou mandat de presedinte, el are foarte putine resurse la dispozitie. Ce-i de facut? Cum poate sa procedeze? Sedinta de vineri a Consiliului National a indicat strategia lui Iliescu. Criticandu-i pe noii lideri, el s-a adresat, de fapt, filialelor. Critica sa la adresa Congresului este o incercare de a cauta sprijin. Cei care nu l-au votat in urma cu trei saptamani sunt impinsi sa se confrunte cu propriile filiale. Pentru ca Iliescu nu mai stie pe cine se poate baza, el are nevoie de un ragaz. Atunci cand va sti cine il mai sustine, va decide daca pleaca sau daca ramane. Vehementa sa este, deci, calculata.
Iesirea din PSD nu e dificila din perspectiva doctrinara, pentru ca Iliescu este mult mai atasat de valorile stangii decat actuala conducere a PSD. Plecarea sa din partid pune insa o serioasa problema organizationala. Daca un numar semnificativ de filiale il urmeaza, atunci Iliescu va parasi PSD, pentru a crea o miscare de stanga mult mai radicala decat in trecutul recent. Ce va face insa fostul presedinte daca va descoperi ca nu e urmat de filiale? Va ramane el in PSD? La Consiliul National, raspunsul a fost transant: s-ar putea sa nu mai fie loc pentru Ion Iliescu in partidul pe care l-a creat, pe ruinele partidului comunist. Daca Ion Iliescu pleaca din PSD, comunismul ca organizatie va sfarsi in Romania.
Ce poate face insa un fost presedinte in Romania? Ion Iliescu a sugerat ca si-ar putea transforma vocea intr-una civica. Si Emil Constantinescu a fost tentat, dupa ce a parasit puterea, de aceeasi solutie. Nu a rezistat insa decat doi ani. Lui Iliescu ii va fi si mai greu. Spre deosebire de Constantinescu, Iliescu a avut un dispret pentru civism pe care nu l-a egalat inca nimeni. Cariera sa de aproape 50 de ani il impinge sa faca in continuare politica. Iliescu nu si-a incheiat parcursul. Dar numai saptamanile urmatoare ne vor oferi o idee despre reperele acestui parcurs. Vom vedea atunci daca vehementa a rodit.
* Cristian Preda este analist politic, profesor la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
