Plastic – realităţi şi prejudecăţi. Care este istoria PET-ului şi cum a fost ascensiunea acestui tip de ambalaj pe piaţa locală

♦ Folosirea PET-ului a devenit tot mai frecventă în lume şi pe piaţa locală, deoarece acest ambalaj asigură preţuri mai mici comparativ cu recipientele din sticlă, de exemplu.

Adesea condamnat pentru poluarea planetei, plasticul este astăzi unul dintre cele mai folosite materiale la nivel mondial, indiferent că este vorba despre utilizări privind ambalarea alimentelor sau a altor obiecte. În esenţă, responsabilitatea cu privire la poluare nu aparţine plasticului în sine, ci oamenilor şi atitudinii lor legate de colectarea selectivă şi reciclare.

Una dintre cele mai frecvente forme de plastic cu care omenirea interacţionează astăzi este PET-ul, simbolul pentru tereftalatul de polietilenă, cel mai folosit tip de plastic şi cel mai facil de reciclat. Potrivit informaţiilor disponibile în resursele online, PET-ul a fost sintetizat pentru prima dată în America de Nord la mijlocul anilor 1940, atunci când chimiştii din cadrul companiei americane din industria chimică DuPont studiau posibilitatea de a crea noi fibre sintetice. Descoperirea DuPont a primit numele de PET şi s-a răspândit în toată lumea, astfel că în prezent mai mult de jumătate din fibrele sintetice din lume sunt fabricate din acest material.

Se utilizează pentru ambalaje de unică folosinţă, pentru îmbutelierea sucurilor şi pentru fibrele de poliester din care se fac haine. Este reciclabil şi reutilizabil.

„PET-ul este un material destinat ambalării care a câştigat mai multă popularitate pe piaţă în anii 1980, după ce PVC-ul a fost eliminat treptat, având ulterior un vârf de popularitate la sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000“, explică Ioan Vâţ, director de vânzări la Alpla Packaging România, o companie austriacă ce activează pe piaţa ambalajelor şi a reciclării.

În parteneriat cu firma locală Ecohelp şi cu cea elveţiană United Polymer Trading, Alpla a deschis în 2023 o fabrică de la zero pentru reciclarea materialelor de tip PET, ambalaje destinate în principal băuturilor. Unitatea de producţie, cea mai modernă fabrică de procesare a fulgilor de PET reciclat din Uniunea Europeană, este prima din portofoliul Alpla pe piaţa locală, iar investiţia s-a ridicat la 7,5 milioane de euro. „PET-ul reprezintă un tip de material foarte uşor de reciclat. Nu doar că materiile prime din care este realizat sunt omogene, dar şi procesele de producţie sunt foarte uniforme. Indiferent unde se produce PET în lume, rezultatul este acelaşi.“

La sortare, PET-ul este uşor separat de alte materiale plastice, cum ar fi polietilena (PE) şi polipropilena (PP), folosind criterii care ţin de densitate, sortatoare optice şi chiar inteligenţă artificială. Astfel, PET-ul poate fi ulterior reciclat în produse noi cu un nivel de calitate ridicat.

„La Alpla, aproximativ 23% din totalul materialului PET utilizat este PET reciclat (rPET)“, mai spune Ioan Vâţ.

Folosirea PET-ului a devenit tot mai frecventă în lume şi pe piaţa locală, deoarece acest ambalaj asigură şi preţuri mai mici comparativ cu recipientele din sticlă, de exemplu. Astfel, pe anumite segmente de băuturi, cum este cazul berii, ascensiunea

PET-ului a avut loc în perioada de criză economică, în condiţiile în care puterea de cumpărare a scăzut, iar producătorii au căutat modalităţi de a ajunge la segmentul economic al pieţei.

În România, istoria berii la PET a început în 1998, atunci când Bere Mureş, la acea vreme o afacere antreprenorială românească, a introdus acest tip de ambalaj, ce avea să revoluţioneze întreaga piaţă. Mai târziu, compania a fost preluată de gigantul olandez Heineken.

Plasticul, unul dintre cele mai controversate materiale din lume, a devenit în ultimii ani declicul a numeroase investiţii, pe fondul dorinţei de a limita perpetuarea lui în natură. În general, plasticul poate fi reciclat de patru-cinci ori, ulterior calitatea lui având de suferit şi fiind nevoie de adăugarea de material virgin pentru a menţine proprietăţile tehnice ale materialului. Se estimează însă că PET-ul şi HDPE (polietilena de înaltă densitate) se pot recicla de zece ori până îşi pierd proprietăţile şi nu mai pot fi reciclate.