Ambiguităţi profitabile. Programul de guvernare al lui Ponta schimbă lumea, dar la sfârşit nu-i vei putea reproşa nici dacă nu schimbă o virgulă

Victor Ponta îşi începe mandatul de prim-ministru sub auspiciile ambiguităţilor profitabile. Programul său de guvernare depus la Parlament nu conţine nicio cifră relevantă, nicio analiză de substanţă. Este unul dintre cel mai goale de conţinut programe de guvernare care se puteau imagina. Este făcut pe şase luni, este adevărat, cum la fel de adevărat este că programul de guvernare al USL pentru 4 ani, elaborat pe când partidele din Uniune erau în opoziţie, deşi poate fi criticat, merită o analiză atentă, iar ZF l-a întors, la vremea respectivă, pe toate feţele.

Dar, tocmai pentru că este un program pentru şase luni şi nu pentru o viaţă de om, el trebuia să conţină clar măsurile pentru şase luni. Nimeni nu i-a cerut imposibilul acestui guvern. Tocmai de aceea, fraze de tipul: "Priorităţile esenţiale sunt: Respectarea legilor, fără excepţii, fără derogări sau scuze; Repararea inechităţilor sociale; Implementarea unei viziuni economice de lungă durată, care să ofere predictibilitate, locuri de muncă şi să protejeze resursele naturale ale ţării" nu-şi aveau locul în acest program. Inechităţile sociale nu se repară în şase luni, nici măcar în şase ani. Iar respectarea legilor este un deziderat de 20 de ani şi niciun guvern nu se poate mândri că a avut cine ştie ce succes.

Dar, ca şi în alte dăţi, totul este plasat sub zodia ambiguităţilor profitabile. De la ce trecem pe hârtie, la ce facem în viaţă. Iată un caz concret.

Ministrul demisionar al finanţelor, Bogdan Drăgoi, a susţinut, zilele trecute, ambiguu, că a lăsat în visterie 5 mld. euro şi pare că a obţinut ce şi-a dorit: confuzia. Oamenii care nu sunt obişnuiţi cu structura unui buget au înţeles că, cu aceşti bani, pot fi majorate salariile bugetarilor şi nu că ei sunt bani împrumutaţI în avans şi sunt destinaţi acoperirii deficitului bugetar (care, sigur, poate fi şi majorat, dacă majorăm salariile).

Victor Ponta a înţeles, fără doar şi poate, despre ce este vorba, dar nu a ţinut deloc să limpezească apele, dimpotrivă, a ridicat miza.

"Acum, când Florin Georgescu a început să se uite pe hârtii, pe buget, rezultă foarte clar că nici Guvernul Boc şi nici Guvernul Ungureanu nu au prevăzut bani pentru creşterea salariilor, nu au alocat niciun leu pentru restituirea sumelor încasate ilegal de la pensionari."

Victor Ponta seamănă în aceste declaraţii cu Emil Boc atunci când a preluat primul mandat, la finele lui 2008, şi când acuza Guvernul Tăriceanu că a cheltuit banii BCR, 3 mld. euro spunea el, pe salarii şi pensii şi i-a lăsat visteria goală. Doar că Tăriceanu, într-adevăr, cheltuiese banii BCR pentru că veniturile i se prăbuşiseră, iar dobânzile la titlurile de stat ajunseseră prohibitive, peste 14%. (Când dobânzile au scăzut, Guvernul lui Boc ar fi trebuit să emită titluri de stat şi să pună banii la loc, dar nu a făcut-o.)

Cum Tăriceanu nu prea a avut de ales decât să folosească banii BCR pentru că nu a putut ajusta cheltuielile la veniturile în scădere, nici Guvernul Ungureanu nu avea cum să stângă bani pe care să-i lase lui Ponta pentru majorarea salariilor, atâta vreme cât bugetul este pe deficit. Dar Ponta s-a folosit de această situaţie pentru a întări cofuzia, nu pentru a o risipi. Sigur, fraza lui, cea cu Georgescu cotrobăind prin hârtii, are o cheie ironică: nu aţi pus bani deoparte pentru salarii, dar aţi avut bani pentru clientela politică, când aţi dat 150 mil. euro pentru administraţia locală! Dar cine stă azi să decripteze ironiile lui Ponta?

Este mai profitabilă confuzia. Este mai lesnicioasă fraza goală care nu te angajează la nimic. Cine ar putea ataca bunele intenţii ale viitorului guvern, cuprinse în programul de guvernare, atunci când acesta susţine: "Toleranţă zero faţă de corupţie şi clientelism. Continuarea eforturilor pentru atingerea obiectivelor din Mecanismul de Cooperare şi Verificare."?

Programul de guvernare al viitorului guvern Ponta începe cu o analiză a stării de lucruri. Dar iată la ce se rezumă ea în esenţă: "Evaluarea obiectivă a ultimilor ani relevă că s-a înregistrat un regres economic şi o profundă acutizare a crizei în plan economic şi social. Eşecul politicilor de austeritate a subminat încrederea cetăţenilor în viitorul ţării şi a compromis în conştiinţa opiniei publice reforma, aceasta devenind sinonimă, pentru mulţi dintre romani, cu sărăcia, şomajul şi umilinţa."

Ce înţelegem de aici? Că politicile de austeritate au eşuat. Firesc ar fi fost ca acest program să spună mai departe. De vreme ce au eşuat, trebuie să găsim alt model. (Situaţia nu se va îmbunătăţi substanţial odată cu majorarea salariilor bugetarilor).

Modelul economic de urmat este pe larg dezbătută în toată lumea occidentală. Se confruntă modelul german al austerităţii cu cel anglo-saxon, îmbrăţişat acum de socialiştii francezi care au mari şanse să ajungă la putere, al creşterii economice chiar şi cu riscul destrămării zonei euro. De vreme ce Ponta îi îndeamnă pe românii cu cetăţenie fraceză să-l voteze pe socialistul Francois Hollande, am presupune că el îmbrăţişează această din urmă filosofie. Nimic nu transpare însă din programul de guvernare care se rezumă să afirme: "Va trebui să guvernam pentru oameni, nu numai pentru indicatori macroeconomici, în niciun caz pentru clientela politică. Principiul echilibrului între politicile de consolidare fiscală, susţinerea mediului economic şi imperativul protecţiei şi solidarităţii sociale este unul dintre fundamentele prezentului Program de guvernare."

Nimic clarificator în plus.

Cel mai important capitol din acest program, "Bugetul public şi politica economică" are două pagini şi acelea scrise la două rânduri.

Iată ce-şi propune viitorul Guvernu, în esenţă, pe plan economic: "Realizarea unui mix eficient între politicile de stimulare a creşterii economice şi obiectivul asigurării stabilităţii economice şi financiare a ţării; În acest scop, vom continua acordurile cu partenerii externi (Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi alţii) şi vom respecta prevederile acestora. Prin limitarea deficitului bugetar şi a datoriei publice vom contribui la asigurarea procesului dezinflaţionist şi la stabilitatea cursului de schimb al monedei naţionale; Execuţia bugetară se va realiza de o manieră prudentă, concomitent cu respectarea obligaţiilor asumate către diferite categorii de cetăţeni, şi anume, în cursul acestui an, reîntregirea salariilor personalului bugetar la nivelul din iunie 2010 şi restituirea sumelor reţinute fără bază legală pensionarilor; Punerea în aplicare a unei strategii eficiente pentru accelerarea absorbţiei fondurilor europene - sursă de creştere economică durabilă şi de modernizare a ţării."

Ce poate presupune realizarea unui mixt eficient între politica de creştere economică şi asigurarea stabilităţii financiare? Scăderi de taxe, cu asumarea creşterii deficitului pentru o vreme?

Execuţia bugetară se va realiza de o manieră prudentă, dar cu reîntregirea salariilor bugerarilor. Cu cât va adânci această măsură deficitul bugetar, dacă se va întâmpla acest lucru? Sau sunt semne că economia va creşte şi vom rămâne, astfel, în limitele deficitului convenit?

Nimic limpede. Totul plasat sub zodia ambiguităţii.

Două lucruri clare şi bune, care oferă garanţia că lucrurile nu vor scăpa de sub control, oferă, totuşi, acest program: Acordurile cu finanţatorii internaţionali vor continua, iar România va semna Pactul fiscal european care limitează deficitul şi datoria publice.

În rest, chiar dacă îşi propune să schimbe lumea (ca şi alte programe de guvernare, de altfe), acestui program nu-i vei putea reproşa, la final, nici măcar dacă nu schimbă o virgulă din povestea care se cheamă "România 2012".