Peste 440 de instituţii, agenţii şi structuri se află în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea celor 17 ministere, arată o analiză a ZF pe baza informaţiilor disponibile pe site-urile ministerelor. Fie că sunt instituţii autofinanţate, finanţate parţial sau total din bugetele ministerelor, numărul mare de structuri care trebuie să-şi raporteze activitatea către ministere fac aproape imposibilă o eventuală evaluare a eficienţei acestora.
Cele mai multe structuri – 104 - are în subordine şi coordonare Ministerul Economiei, aici intrând şi cele 82 de companii de stat. Urmează Ministerul Sănătăţii, care coordonează activitatea spitatelor şi a institutelor din ţară care se autofinanţează, iar pe locul trei în top este Ministerul Culturii, care are 57 de instituţii, în special muzee, a căror activitate trebuie să o supravegheze.
Structura administraţiei centrale se face în raport cu misiunile pe care le are fiecare instituţie, însă în lume există sisteme diferite de organizare.
În SUA, de exemplu, există un sistem administrativ bazat pe agenţii, care au o autonomie destul de mare şi unde nu există ministere.
Şi în Suedia există un sistem bazat pe agenţii autonome, însă în România este promovat modelul francez, care are la bază un centralism excesiv din care reies multe construcţii structurate ierarhic, este de părere profesorul universitar Emil Bălan, specialist în drept public în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).
„Nu se poate spune dacă sunt multe sau puţine structurile din subordinea ministerelor, pentru că ar fi o evaluare subiectivă. Deocamdată, se poate afirma că nu dimensiunea ştiinţifică prevalează în această construcţie arborescentă, ci este bazată mai mult pe intuiţie. Suntem într-un sistem administrativ pe care îl moştenim, nu este pus în corelaţie cu reformele constituţionale. S-a creat administraţia locală între timp, însă pe partea de administraţie de stat a fost centralizată, cu multe ramificaţii însă. Mai important decât numărul lor este evaluarea rezultatelor pe care le au în funcţie de misiunile pe care le au în raport cu costurile pe care le generează“, explică profesorul Emil Bălan. Există în continuare instituţii aflate în coordonarea ministerelor a căror activitate rămâne însă în umbră. La Ministerul Muncii, de exemplu, există două institute - Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont“ Bucureşti – ale căror cercetări despre piaţa muncii nu se regăsesc încă nici pe site-ul lor, nici pe cel al ministerului de resort.
De o evaluare a misiunii pe care o au instituţiile şi mai ales agenţiile din subordinea ministerelor vorbeşte şi Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
„Când se vrea să se pună un nou şef pe undeva, se mai inventează o nouă agenţie, iar multe dintre ele nu au activităţi care să le justifice misiunea pe care o au. Într-un raport mai vechi al ANAF (agenţie aflată în subordinea Ministerului de Finanţe - n.red.), de exemplu, am văzut că s-au dat sancţiuni, într-un an, pentru 3-4 tiruri de fructe şi legume intrate ilegal în ţară. Şi raportul pe 2012 al ANAF este o glumă, e o istorie frumoasă despre nimic, care ne dezonorează“, mai spune Cristian Pârvan de la AOAR.
Pe de altă parte, un control mai puternic al statului asupra companiilor de stat este necesar în cazul companiilor strategice, mai spune secretarul general al AOAR.
„Este important ca statul să mai aibă control asupra companiilor naţionale, pentru că în Austria, de exemplu, o companie în care statul mai avea 30 -35% a reuşit să obţină credite pentru producţia de şine la dobânzi avantajoase“, a mai spus Cristian Pârvan.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
