Un numar de 102 membri ai celebrei companii a Garzilor de Grenadieri ai Reginei s-au aflat in primele randuri ale trupelor terestre care au defilat ieri, 14 iulie, pe Champs Elysees, de ziua nationala a Frantei. In traditionalele uniforme de parada - tunica rosie si caciula neagra de urs - grenadierii, au defilat sub privirile presedintelui francez Jacques Chirac, a ministrului britanic al apararii Geoff Hoon si a zeci de mii de de curiosi care se aduna anual la parada.
Marea Britanie a fost invitatul special al evenimentului pentru ca 2004 este centenatul semnatii acordului dintre Franta si Marea Britanie - Antanta Cordiala - care a pus capat vechilor rivalitati dintre cele doua mari puteri. De altfel, Regina Marii Britanii a fost la Paris, in aprilie pentru a celebra acest eveniment. Marea Britanie a mai fost reprezentata ieri de un regiment de muzicieni ai Marinei Regale si de cavaleri ai Artileriei Regale. In aer, ceremonia a fost deschisa de noua Alphajet ale Patrulei Frantei si a fost inchisa de noua Hawk ale Royal Air Forces. La sol, ceremonia a fost deschisa de primul batalion al Queen's Company si a fost inchisa de legionarii din Legiunea straina, unitate de elita a Frantei. Patru mii de trupe terestre, peste 100 de avioane si elicoptere si sute de masini de lupta au defilat ieri, in ziua in care francezii sarbatoresc caderea Bastiliei.
Insa nu ceremonia care este, de fiecare data, grandioasa a retinut in acest an atentia francezilor. Traditionalul discurs de 14 iulie a presedintelui francez, Jacques Chirac a fost asteptat cu sufletul la gura. Seful statului este la ora unei alegeri decisive. Dupa doua esecuri electorale consecutive - alegerile regionale si europene - si intr-o vreme in care in partidul sau, UMP, au inceput luptele pentru succesiunea lui Allain Juppe in fruntea formatiunii, discursul lui Chirac nu avea cum sa fie altfel decat unul eminamente politic. Temele care framanta astazi Franta - reformarea sistemului asigurarilor de sanatate, renuntarea la saptamana de lucru de 35 de ore, scaderea impozitelor, antisemitismul, casatoriile intre homosexuali, criza justitiei sau ratificarea Constitutiei europene - au fost tot atatea teme la care Chirac a raspuns in interviul pentrul Canal 2. Convingator sau nu, ramane de vazut. Ceea ce observatorii francezi au consemnat in aceste zile este insa o certitudine. Intre Chirac si ministrul economiei, Nicolas Sarkozi lupta se ascute. Ultima infruntate dintre cei doi priveste bugetul apararii. Sarkozi vrea sa-l reduca. Chirac nu.
Sarkozy nu si-a ascuns intentia de a-i succede lui Chirac, la finalul mandatului acestuia. Nu-si ascunde nici intentia de a veni in fruntea UMP, dupa anuntata retragere a lui Juppe. Iar Chirac nu-si mai disimuleaza aversiunea fata de aceste pretentii. De altfel, intr-un gest de fronda, Sarkozy nu a mai asteptat discursul prezidential. Cu patru zile inainte el a dat un interviu pentru Le Monde in care si-a expus propria-i viziune despre reforma sociala si economica. Anuntat ca exploziv, interviul a fost apreciat drept acceptabil de catre partizanii lui Chirac. "Pe fond, nu a spus nimic.", a comentat un apropiat al lui Chirac. Formal, insa - un interviu dat cu patru zile inaintea discursului traditional al presedintelui - Sarkozy a fost criticat. "Sarkozy si-a umflat muschii. Si-a organizat propriul sau 14 iulie, inainte de 14 iulie. Este un lucru meschin", a spus un alt apropiat al lui Chirac.
Intentia lui Sarkozy, de a deveni sef al UMP contravine viziunii lui Chirac care crede ca functia de ministru este incompatibila cu cea de sef de partid. Daca, totusi, Sarkozy se va inscrie in cursa, atunci Chirac s-ar putea vedea obligat sa-l demita pe cel mai popular dintre ministri cabinetului francez.
iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
