Un CEO expat care a venit la conducerea unei companii locale a impus o regulă prin care fiecare angajat care participă la o şedinţă să aibă măcar o intervenţie pe parcursul discuţiilor. Motivul? La primele discuţii cu angajaţii din subordine, a observat că aceştia nu au prea multe curiozităţi în ceea ce priveşte activităţile pe care urmează să le facă, iar acest lucru a fost interpretat ca un semnal negativ.
„Există mai multe tipuri de şedinţe, iar cele mai puţin motivatoare sunt cele în care şeful vine şi pune întrebări, pe rând, fiecărui subaltern, iar la un moment dat se ajunge în situaţia în care ceilalţi se plictisesc - însă acesta este un tip de şedinţă foarte des întâlnit. Cele mai bune şedinţe sunt cele în care cineva are o idee bună, pe care ceilalţi o dezvoltă, iar rolul şefului devine mai mult acela de facilitator“, spune Andrei, manager într-o multinaţională din domeniul IT.
Este un lucru ştiut că la fiecare meeting la care participă angajaţii, indiferent de nivelul de senioritate al acestora, există întotdeauna participanţi care vorbesc fie prea mult, fie prea puţin sau deloc. Iar percepţia şefilor este pe măsură. De regulă, cei care au curajul să îşi exprime punctul de vedere de fiecare dată sunt percepuţi ca fiind mai performanţi sau cel puţin mai implicaţi, pe când cei care se menţin mai rezervaţi aproape că nu sunt salutaţi de restul colegilor din alte departamente care participă la aceeaşi şedinţă. „În principiu, e bine să nu taci dacă ai ceva pertinent de spus, însă dacă pui întrebări, să încerci să urmezi temele din agenda şedinţei“, mai spune Andrei.
Situaţiile din practică depăşesc însă cu mult orice aşteptări, iar motivele pentru care unii vorbesc sau tac mai mult în şedinţe diferă de la un caz la altul.
„Aveam o colegă (în vânzări – n. red.) care vorbea tot timpul la şedinţele săptămânale, monopoliza discuţia de fiecare dată şi începeam să mă simt prost că eu nu sunt nici pe departe atât de activ. Însă m-am simţit mult mai uşurat atunci când am văzut fişele cu rezultatele fiecărui coleg de echipă din ultimele luni şi mi-am dat seama că cea mai vorbăreaţă era de fapt printre low performeri...“, spune Alex, sales manager în cadrul unei companii din domeniul asigurărilor.
De multe ori, cei care îşi susţin cu tărie punctele de vedere şi încearcă să aducă argumente prin care să îşi convingă colegii că au dreptate îi intimidează pe cei care nu au dezvoltate aceste abilităţi. „Nu sunt un vorbitor foarte bun, dar mă consider un bun ascultător, în fiecare şedinţă iau notiţe, dar consider că este o problemă faptul că nu vorbesc prea mult“, spune Andreea, care lucrează într-o companie locală de software. Specialiştii în domeniul resurselor umane spun că o mare parte din colegii celor care preferă să tacă mai mult în şedinţe le sunt recunoscători pentru faptul că vorbesc doar atunci când au ceva relevant de spus. „Arta este să ştii când să vorbeşti şi când să taci. Iar cei mai enervanţi sunt cei care au idei doar pentru alţii. Şi mai este important un lucru: să vorbeşti sau să taci în funcţie de caracterul şefului care conduce şedinţa“, spune Adi, manager în telecom.
Ce credeţi: angajaţii ar trebui să fie mai activi în şedinţele cu şefii? Sunt mai apreciaţi sau mai puţin apreciaţi cei care nu se implică foarte mult în discuţii? Aşteptăm opiniile şi comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, pe http://www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
