„Blestemul” banilor din privatizari: nimeni nu poate sa spuna pe ce au fost cheltuite miliardele de euro

7 iun 2010 Autor: Razvan Voican

"Daca intrebi de banii obtinuti din privatizarea Petrom sau Romtelecom, nimeni nu va putea sa spuna pe ce au fost cheltuiti acestia. Banii din privatizarea BCR nu vor merge la consum, ci vom face eforturi sa gospodarim cat mai bine acesti bani, sa putem oricand sa dam socoteala contribuabilului roman", promitea cu generozitate fostul premier liberal Calin Popescu-Tariceanu in octombrie 2006, in euforia creata de succesul vanzarii actiunilor statului la BCR pentru suma record de 2,2 mld. euro.

Vorbele sunau foarte bine, dar au ramas simple afirmatii politicianiste, cu accente populiste, fara niciun pic de acoperire in realitate. Asa cum nu se poate spune pe ce au fost cheltuiti banii incasati pe Petrom, nici despre miliardele obtinute pe BCR nu se stie astazi cu exactitate unde au ajuns. Doar ca s-au pierdut in punga ciuruita a Trezoreriei statului.

La momentul vanzarii celei mai mari banci romanesti planurile Guvernului erau de-a dreptul marete: apareau la orizont "autostrada BCR", spitale, scoli, reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda, cai ferate, cate si mai cate investitii in infrastructura. Tocmai pentru "transparenta" cheltuirii banilor incasati din privatizari a fost infiintat si un fond special - Fondul National de Dezvoltare - care a ajuns la un moment dat la 3,2 miliarde de euro.

Fondul a fost creat si alimentat, dar premierul Tariceanu a uitat ca initial isi dorise ca "in fiecare an ministrul de finante sa vina in fata opiniei publice si sa prezinte un raport in legatura cu modul in care acesti bani au fost cheltuiti, care sunt proiectele, care sunt sumele, cu alte cuvinte o dare de seama in fata Adunarii Generale a Actionarilor, care sunt de data aceasta cetatenii romani contribuabili". Nici Sebastian Vladescu, nici Varujan Vosganian - cei doi ministri de finante ai sai de dupa privatizarea BCR - nu au ajuns sa prezinte vreun raport "contribuabilului".

Din vorbe procedura transparentei parea foarte simpla: "Vor exista niste etichete foarte clare in asa fel incat cetateanul roman sa stie ca in schimbul cotei de participare la cea mai mare banca din Romania avem un numar de kilometri de autostrazi, un numar de scoli sau de spitale", spunea tot in octombrie 2006 Sebastian Vladescu, care cumulase functia de ministru de finante cu cea de presedinte al Comisiei de privatizare a BCR. El vedea ca posibila destinatie a incasarilor din privatizari si sustinerea Pilonului II de pensii. In timp, a ajuns la concluzia ca nu se pot pune "etichete" pe banii care intra in Trezoreria statului.

Bani "fara eticheta", pentru rascumpararea datoriei publice

Povestea "transparentei" cheltuirii incasarilor din privatizare s-a incheiat la scurt timp de la infiintarea cu entuziasm a Fondului de Dezvoltare, ai carui bani au fost folositi in functie de conjunctura bugetara.

In aprilie 2007 carma Finantelor a fost preluata de Varujan Vosganian, care n-a vorbit despre "etichete", dar le-a gasit banilor din privatizare o destinatie care nu avea nimic de-a face cu planurile initiale ale Fondului de Dezvoltare: acoperirea golurilor de venituri din bugetul statului, respectiv finantarea majorarilor de salarii, pensii si ajutoare sociale.

Finantele s-au prevalat de un aliniat al ordonantei de urgenta 113/2006 privind infiintarea Fondului National de Dezvoltare care spunea ca sumele in valuta incasate din privatizare pot fi transformate in lei pentru echilibrarea contului curent al Trezoreriei statului si de aici pana la operatiuni de rascumparare a unor transe din datoria publica n-a mai fost decat un pas.

In vara lui 2007, 600 mil. euro s-au topit pe achitarea unei datorii dintr-o emisiune de eurobonduri lansata in 2001, pentru ca Finantele au strambat din nas la conditiile de piata si au renuntat la refinantarea titlurilor printr-o noua emisiune de euroobligatiuni, desi angajasera administratori. Aveau sa emita un an mai tarziu, la un pret mai mare, cand valuta din privatizari fusese deja transformata in mare parte in lei. Si in 2005 Finantele rascumparasera euroobligatiuni de 300 mil. euro tot din incasarile din privatizare. In 2007, circa 2,6 mld. lei din Fondul de Dezvoltare s-au dus in "golurile" din contul curent al Trezoreriei, pentru ca in 2008 suma sa se tripleze, la 8,5 mld. lei. Singurele beneficii la nivelul economiei de pe urma banilor din privatizare au fost o serie de cofinantari de fonduri europene prin Ministerul Agriculturii si reabilitarea unor drumuri nationale.

Fostul ministru Vosganian a tot dat explicatii pentru principala destinatie pe care a dat-o banilor din Fond: ca erau prea mari dobanzile cerute de banci la titluri de stat, ca daca in 2007 ar fi emis eurobonduri pentru refinantarea datoriei, ar fi accentuat presiunile de apreciere a leului. El continua sa sustina si astazi ca "pozitia contabila nu este inchisa, drept urmare acum pot fi emise titluri de stat pentru a acoperi Fondul". "Am utilizat sumele din Fondul National de Dezvoltare, unele prin Trezorerie, in functie de nevoile bugetare. Sumele care erau in valuta le-am converit in lei si acest lucru a ajutat la stabilizarea cursului. Daca nu am fi folosit acesti bani, am fi fost nevoiti sa emitem titluri de stat. Aveam de ales: ori emiteam titluri de stat, ori foloseam banii pe care ii aveam. Or, in a doua parte a lui 2008, dobanda la titlurile de stat era de 14% lombard. In 2009 era de 11-12%."

Explicatii se mai gasesc, dar banii nu se mai vad

Justificarile conteaza mai putin atat timp cat destinatia banilor din privatizare a fost denaturata si dupa mai bine de trei ani de la finalizarea privatizarii BCR fostul premier Tariceanu nu poate sa arate - asa cum promisese - pe ce s-au dus cele 2,2 mld. euro, dupa cum nici predecesorul sau, Adrian Nastase, nu a avut pe ce sa puna inscriptia "aici sunt banii din Petrom".

Ministerul Finantelor a ales sa nu emita titluri de stat pe perioade foarte lungi, cheltuind valuta din privatizari, iar bancile s-au trezit in toamna lui 2008, cand a lovit primul soc al crizei de lichiditate, ca nu au titluri in portofoliu cu care sa se duca la BNR sa obtina finantare.

Strategia de finantare a deficitului bugetar a ramas conjuncturala, Ministerul Finantelor balansand de la pozitii de forta, in care respingea ofertele bancilor, pana la momente de presiune maxima in care atragea bani pe termen foarte scurt.

Ideea ca deficitul a fost acoperit din "cele mai ieftine surse" la indemana statului, adica din privatizari, nu rezista atat timp cat cheltuielile care au creat deficite nu au avut ca destinatie investitii prin care economia sa fie intarita in perspectiva crizei ce avea sa vina, ci s-au risipit pe o "factura sociala" care nu a facut decat sa aprinda consumul cu un foc de paie.

In 2008, cheltuielile de personal ale bugetului au sarit cu peste 35%, iar cheltuielile cu asistenta sociala au explodat cu aproape 40%. La un total de 99,7 mld. lei care s-au dus pe salarii si pensii, cheltuielile cu investitiile de-abia au insumat 25,8 mld. lei. Pe seama banilor din privatizari ar fi trebuit sa fie facuta si recapitalizarea CEC Bank, prin care autoritatile sperau sa poata compensa scaderea dramatica a creditelor acordate de bancile private.