Se împlinesc curând 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, care alături de aderarea la NATO în 2004 au fost două momente care au marcat cel mai mult în bine evoluţia economică, socială şi politică din perioada post 1989. În 2007 aveam 28 de ani, eram de 3 ani analist/economist-sef la Raiffeisen şi de 6 ani profesor la ASE Bucureşti. Urmăream aşadar cu atenţie evoluţiile economice şi eram direct interesat în preocupările mele profesionale de procesul de aderare la UE.
Pregătirea aderării la UE a fost probabil catalizatorul reformelor efectuate în economie, cu impact pozitiv asupra evoluţiei economice din ultimii 10-15 ani. Aderarea la UE a fost una dintre cele mai înţelepte decizii ale ultimilor 27 de ani în România, beneficiile aduse economiei şi societăţii în ansamblu fiind incomensurabile. Chiar dacă astăzi (cum au fost de altfel mereu) sunt voci care spun că aderaraea la UE i-a adus României mai degrabă pierderi, cred că acest curent de opinie trebuie combătut cu toate forţele, întrucât, pe lângă faptul ca nu este susţinut deloc de argumente raţionale, face foarte mult rău României. Este suficient să ne uităm doar la relaţia financiară directă cu Uniunea Europeană şi cred că este limpede pentru oricine că Romania a beneficiat net de foarte mulţi bani (peste 25 mld. euro). Evident că puteam beneficia mai mult de banii europeni puşi la dispoziţie României, dar nu putem blama Uniunea Europeană pentru aceasta, incapacitatea noastră administrativă şi corupţia fiind probabil principalele cauze pentru care nu am fost în stare să beneficiem de toţi banii avuţi la dispoziţie.
Sentimentul antieuropean a crescut în ultimii ani în toate ţările europene, pe fondul crizei economice globale, dar şi crizei datoriilor suverane în unele ţări ale UE (în special Grecia), iar mai recent, pe fondul crizei migranţilor. Chiar şi în Romania, ţara cu un sentiment pro-european foarte ridicat înainte de criză, adeziunea cetăţenilor la UE s-a diminuat semnificativ în perioada crizei economice globale. Însă, cred că toată lumea trebuie să înţeleagă că nu Europa este principala vinovată pentru problemele noastre, ci mai degrabă Europa, prin regulile de comportament pe care ni le impune, diminuează din incidenţa derapajelor din România. Noi am avut o criză economică pe care ne-am creat-o singuri, prin politicile nesustenabile implementate la nivel fiscal-bugetar în perioada precriză. Criza globală a fost doar factorul declanşator al ajustării economice care era oricum inevitabilă la un moment dat în România.
Cred că trebuie să le fie clar tuturor românilor că, dacă nu aderam în 2007 la UE, probabil că parcursul nostru ca ţară, la toate nivelelurile, ar fi fost unul mult mai slab. Însă, trebuie, de asemenea, să înţelegem că avem şi obligaţii ca ţară membră a UE, dar fără îndoială că avantajele ne sunt net favorabile.
Ionuţ Dumitru este economistul şef al Raiffeisen Bank şi preşedinte al Consiliului Fiscal
