Mie mi-a plăcut şcoala. Ea nu m-a plăcut pe mine!
Eu îmi proiectam viaţa în forme rotunde, neregulate, şcoala îmi îngrămădea mintea între laturile pătrăţelului de pe caietul de matematică.
Nu ne-am înţeles. Problema era că pe vremea socialismului (multilateral dezvoltat???) dacă nu luai treapta a 2-a (la sfârşitul clasei a X-a către clasa a XI-a) „şaiba” scria pe tine.
Şi cum să trec eu printr-un examen de mate-fizică când tot ce ţinea de aceste materii fusese lepădat la sfârşitul gimnaziului? Conştient. Declarat.
Am stimat întotdeauna pe cei care înţeleg / iubesc matematica şi se regăsesc în ea. Dar, cel puţin, părţile din programa liceală nu au fost şi pentru mine.
Partea proastă a lucrurilor era că un om putea fi scos din circuit doar pentru că nu se potrivea şablonului.
Dacă nu m-aş fi născut într-un oraş cu liceu de filologie, n-aş fi putut continua studiile, nu aş fi putut parcurge toate etapele universitare şi postuniversitare aşa cum am făcut-o (cu drag, în universul meu de interes). Sau, constrâns de împrejurări, m-aş fi conformat, aş fi tras de mine să fiu în standarde, prăjind partiţii din creier şi anulând orice şansă de întâlnire cu frumoasele întâmplări ale vieţii mele profesionale.
Încropesc o comparaţie între elevul bun la română / filozofie (dar care ar fi putut rata dramatic împlinirea ca cetăţean de prim rang, lipsit fiind de abilităţile specifice „realului”) şi ţara noastră.
O forţăm să intre-n careul desenat pentru alţii, ne uităm urât la ea, o certăm şi ne tot necăjim.
Până să facă staţii orbitale, până să devină vreo superputere maritimă sau vreun fioros poliţist global, n-ar trebui, oare, îndreptată România către ce poate face cel mai bine?!
Pe acest drum nu s-ar cheltui energii inutile, iar „datul natural” ar putea fi valorificat cu zâmbetul pe buze, spre folosul tuturor.
Vinul românesc, enoturismul, se află în prima sută de metri de pe calea nebătută a prosperităţii naţionale.
Vă propun să facem câţiva paşi împreună, să cântărim, să ne convingem şi, cât se poate de repede, să le spunem şi politicienilor că acest drum bine făcut încă din vechime, trebuie doar curăţat puţin, bine semnalizat şi cât mai grabnic dat în circulaţie. Dacă se pot pune şi nişte mijloace de „transport” (legi, finanţări, strategii)... în câţiva ani îl vom uni cu marile drumuri ale lumii.
1. Crama JELNA, NAVICELLA Alb 2019 – Fetească Albă, Sauvignon Blanc, Riesling de Rhin
2. Crama Gabai, Mozaic Rosé 2019
3. Chateau Cristi, Cuvée Rouge Royal 2016 – Cabernet, Merlot, Malbec
1. Crama JELNA, NAVICELLA Alb 2019 – Fetească Albă, Sauvignon Blanc, Riesling de Rhin
Dacă n-aţi băut niciodată vin de la Jelna... aţi pierdut. Gustaţi orice vin de la ei, de pe orice palier.
Dacă vreţi să vă răsfăţaţi, căutaţi şi cumpăraţi Navicella alb 2019! Amprenta Transilvaniei. Aş fi vrut ca acest gust desăvârşit – îmbrăcat în arome de soc, lămâiţă şi mere coapte – să fie dat doar de Feteasca Albă. Ce ne-am mai fi putut lăuda! Dar, pentru perfecţiune, a fost nevoie şi de Sauvignon Blanc şi Riesling de Rhin (chiar dacă participare minoritară) şi de priceperea lui Darius Pripon pentru a exploata magistral strugurii proveniţi din vii de anul 8 de viaţă.
Oenologul menţionează rozmarin, flori de tei şi accente de mineralitate. Eu îl voi contrazice. Ca la contrasemnătură: rozmarin, flori de tei şi accente minerale...
Felicitări! (... adresate winemaker-ului şi, în avans, celor care vor reuşi să îl aibă în pahare).
Îl puteţi achiziţiona de la www.unvinpezi.ro, aici.
2. Crama Gabai, Mozaic Rosé 2019
Un vin potrivit pentru vremea de afară. Pentru zile scurte şi seri lungi. (Pink Floyd pe fundal.)
Daca porţi un tricou bun puţin mai gros, atunci când temperatura e scăzută, toată lumea e de acord. Dacă e şi frumos croit, atragi aprecieri.
Cam aşa stau lucrurile şi cu acest rosé chiar dacă suntem obişnuiţi cu legătura de nezdruncinat rosé - vară.
Aromele (predominant secundare), corpul şi nivelul de alcool ne duc mai mult spre un vin roşu decât spre „pasul săltat” al rosé-urilor de vară.
La fiecare înghiţitură se simte o peltea de coarne şi măceşe. (Mai face cineva peltea, astăzi?!)
Nu ştiu dacă producătorul se poate acomoda cu ideea că are un rosé „de şemineu”, dar eu voi aprinde focul în această seară şi îmi voi turna cu generozitate (doar e vorba de soţia mea şi de mine, nu?!) acest Mozaic. E drept, am în plan, pentru cină, şi nişte piept de raţă...
Pun şi pick-up-ul. Wish you were here.
Pe site-ul producătorului www.cramagabai.ro îl găsiţi aici.
3. Chateau Cristi, Cuvée Rouge Royal 2016 – Cabernet, Merlot, Malbec
N-am gustat (încă) un vin monovarietal din Malbec de la Chateau Cristi. Dar bănuiesc că, după cum „arată” Cuvée-ul Royal, e blând şi mătăsos.
Asamblajul cu Cabernet Sauvignon şi Merlot (aproape bordelez) ne invita în lumea vinurilor roşii clasice, cu un statut aristocratic.
Bine, povestea Chateau Cristi este interesantă de la cap la coadă, dar vă las plăcerea de a o descoperi aici.
Vinul este „construit” în jurul puternicului Cabernet Sauvignon, Merlot-ul fiind un fel de „sfetnic”, iar Malbec-ul un talentat purtător de cuvânt.
Găsim – cu bucurie – serii de fructe de pădure (mai mult negre) şi note de fructe afumate, între care pruna se evidenţiază.
Nu văd niciun motiv ca, pe lângă sticlele degustate în acest noiembrie 2020, să nu lăsăm – fie şi pentru un an sau doi – alte câteva sticle la păstrare. (Mulţumirile pentru sfat, la primele întâlniri neintermediate de internet!).
Pe www.liquorstories.ro îl găsiţi aici.
Lista vinurilor medaliate la VINARIUM 2020 o găsiţi aici.
