ZF 24

Adrian Vasilescu, BNR: Un filosof în arena economiştilor

Adrian Vasilescu, BNR: Un filosof în arena economiştilor
26.11.2013, 20:21 1582

Cărţile bune de economie, în România, sunt păsări rare. Cărţile interdisciplinare, în care temele economice sunt trecute prin filtrele psihologilor, sociologilor sau filosofilor, sunt şi mai rare. Iată de ce atunci când, săptămâna trecută, la Gaudeamus, un filosof (profesorul universitar doctor Paul Dobrescu, de la SNSPA) s-a prezentat cu o analiză interdisciplinară, ne-am aflat fără îndoială în faţa unui eveniment editorial. Şi cum cartea sa are nu doar un titlu atractiv – „Un deceniu cât un secol“ –, ci este în întregime atractivă, evenimentul merită consemnat.

Cinci ani de boom (2004-2008) plus cinci ani de criză (2009-2013) se adună într-adevăr într-un deceniu cât un secol. Pentru că acest deceniu a împins lumea să se schimbe radical, iar pe noi, cei din masa celor şapte miliarde de locuitori ai planetei, ne-a obligat să ne schimbăm stilul de viaţă.

Cartea lui Paul Dobrescu, apărută la editura Comunicare.ro, este o carte mai puţin obişnuită. Dacă ar fi intitulat-o „Un filosof analizează economia“ n-ar fi greşit deloc. Şi dacă autorul crede că „economia este pe jumătate psihologie“ are şi mai multă dreptate. Sau dacă se apleacă asupra legăturii strânse între neoliberalism şi un concept larg folosit cum este „fundamentalismul de pe piaţă“, avem de a face de asemenea cu un demers binevenit, pentru că pe acest tărâm e nevoie încă de multe lămpi care să facă lumină. Ca şi în raportările dezvoltare-stat şi dezvoltare-piaţă.

Paul Dobrescu, analizând o criză globală, priveşte global. Economia României nu e examinată distinct. Dar România este parte a lumii pe care o analizează. Iar lumea e în criză şi criza ne impune, acum, o schimbare de model. Întâi şi întâi fiindcă banii disponibili pentru investiţii, pentru remunerarea muncii şi pentru împrumuturi bancare sunt mai puţini. Banii câştigaţi din muncă, din afaceri, din rente ori din alte surse s-au împuţinat şi ei. Ca şi banii de la bănci. Iar în viitorul apropiat, populaţia globală nu va trăi neapărat mai bine chiar dacă va primi mai mulţi bani. Pentru că economia lumii e bolnavă.

Dar lumea se schimbă. După cinci ani de criză, tema creşterii nesustenabile devine tot mai actuală. O analizează şi Paul Dobrescu. În focul unei crize duble, a unor ţări şi a unui sistem, o criză de mare amploare, propagată pe trei trepte – o criză macroeconomică clasică, o criză a structurilor financiare şi o criză a gestiunii dezvoltării – sănătatea creşterii economice devine tot mai preocupantă. Treptat, ne convingem tot mai mult că reforma structurilor economice este singura şansă, singura măsură în stare să însănătoşească economia lumii. Ţel imposibil de atins fără concurenţă, fără eficienţă, mai ales fără muncă bine organizată, care să aducă profit.

Cheia cărţii este o frază care merită să fie memorată: „Atitudinea faţă de industrie este tot atât de serioasă ca şi cea faţă de o boală de inimă“.  Astăzi, când în orice ţară de pe planetă, mare, mijlocie sau mică, industria redevine, după mulţi ani, cea dintâi garanţie pentru o desfăşurare normală a vieţii economice, această idee a lui Paul Dobrescu este extrem de importantă pentru reglajul optim al vieţii economice în raport cu dinamica factorilor interni şi externi. Fără industrie, e greu – dacă nu imposibil – să fie asigurată temelia pe care se clădesc raporturi corecte între cerinţele şi posibilităţile economiei, pe de o parte, şi nevoile de consum productiv şi neproductiv, pe de altă parte; între dotarea tehnică, forţa de muncă, resursele materiale, mobilitatea, capacitatea de acţiune şi rezultatele utile; între cifrele de afaceri şi cheltuielile pentru obţinerea lor; între baza de materii prime, de energie şi producţia de mijloace de producţie, de bunuri de consum şi de servicii; între import şi export; între cantitatea şi calitatea produselor. Supremă fiind legea eficienţei: pentru o unitate de venit să se cheltuiască o cantitate tot mai mică de resurse. Fără industrie, toate aceste repere nu pot fi decât şubrede. Şi, mai ales, nu poate fi decât şubredă temelia creşterii economice.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 27.11.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO