Drumul de la Bucureşti la Constanţa a fost dintotdeauna unul plin de aventură datorită Dunării. În 1938, cea mai comodă soluţie pentru a ajunge pe litoral era trenul deoarece încă de la finalul secoului XIX era construit cel mai lung pod din Europa de la acea vreme, podul Carol I, cunoscut acum drept Anghel Saligny. Dar principala problemă în perioada anterioară celui de-al Doilea Război Mondial era tocmai că podurile construite peste braţul Borcea şi Dunăre nu aveau şi traseu pentru autovehicule, ci numai pentru calea ferată. Din acest motiv, drumul cu maşina de la Bucureşti la Constanţa era unul deosebit de complicat.
Dacă în prezent drumul se realizează exclusiv pe autostradă, de la Bucureşti la Constanţa şi chiar aproape de Mamaia pe centura Constanţei realizate în regim de autostradă, în 1938 drumul era mult mai complicat şi includea trecerea Dunării cu bacul.
„Pentru a te duce cu maşina la Constanţa trebuie să mergi pe un itinerar îndepărtat: Bucureşti-Olteniţa, de aici îmbarcarea pe un bac primitiv, apoi urmează şoseaua întortocheată şi nesfârşită Turtucaia (Tutrakan) – Silistra – Bazargic (Dobrich) – Megidia – Constanţa, peste Bărăganul şi câmpiile Cadrilaterului”, scria într-un articol ce trata drumul de la Bucureşti la Constanţa în numărul din luna iunie 1938 al revistei Ford publicate în România. Un astfel de drum dura, potrivit publicaţiei de la acea vreme nu mai puţin de 12 ore, având în vedere şi faptul că nu toate porţiunile de drum erau asfaltate, ci cel mult pietruite. La acea vreme România includea şi Cadrilaterul, cele două judeţe din sudul Dobrogei, Caliacra şi Durostor, până la semnarea Tratatului de la Craiova în septembrie 1940, când la presiunile Germaniei naziste au fost predate Bulgariei.
Tocmai pentru a susţine turismul la Marea Neagră, autorităţile române de atunci aveau în plan construcţia unei autostrăzi de la Constanţa la Ecrene (astăzi Kranevo). „Importanţa acestei autostrade are o dublă semnificaţie: una primordială, strategică şi o a doua practică, ce va pune în totala lor valoare staţiunile balneare şi maritime româneşti”, scria în revista Ford. Din cauza celul de-al Doilea Război Mondial planurile autostrăzii de-a lungul litoralului au fost anulate.
Odată cu pierderea Cadrilaterului, drumul spre Constanţa s-a realizat pe o altă rută. Abia în 1970 se deschidea un nou pod peste Dunăre pe teritoriul României, la Giurgeni – Vadu Oii, cu o lungime de aproape 1,5 kilometri. Din păcate pentru a ajunge la acest pod şoferii erau obligaţi să ocolească, traseul pe drumul vechi – DN3 plus ocol pe la Giurgeni totaliza 276 km, în timp ce pe podul de la Cernavodă, chiar şi pe acelaşi drum vechi DN3 pe care se circula din 1987, respectiv pe autostrada A2 între Feteşti şi Cernavodă, traseul este de 229 km, adică 47 km mai puţin.
Din vara anului 2012 spre Constanţa se circulă exclusiv pe autostradă, atât spre nordul litoralului, către Mamaia, cât şi spre sud, către Agigea. O autostradă spre sudul litoralului, către Mangalia şi Vama Veche este în plan, dar nu există momentan informaţii concrete despre aceasta.
